TRATAMENTE INTERNE
Digestie dificilă, gastrită hipo-acidă, senzaţie de greaţă sau
deranjamente stomacale frecvente - nici o altă plantă nu se poate
compara cu pelinul, atunci când este vorba de stimularea activităţii
stomacului şi a digestiei. Se administrează, cu 5-10 minute înainte de
masă, câte cincizeci de picături de tinctură de pelin, diluate într-un sfert de pahar de apă. Se fac cure de 3 săptămâni, cu zece zile de pauză, după
care se poate relua tratamentul.
Hepatita, ciroza - pulberea de pelin este un extraordinar tonic şi
protector al ficatului. Se administrează câte un sfert - o jumătate de
linguriţă de 3 ori pe zi, în cure de două săptămâni, cu o săptămână de
pauză. Cercetări de ultimă oră făcute în China au arătat ca pulberea de
pelin este eficientă chiar şi în cazurile persoanelor care au ficatul grav
afectat după otrăviri sau după consumul îndelungat al unor substanţe
toxice, cum ar fi alcoolul.
Indigestie, balonare - se iau înainte de masă 2-3 linguri de vin
de pelin sau o jumătate de linguriţă de tinctură. Este un tratament care
activează puternic secreţia de sucuri digestive şi peristaltismul
(mişcarea) tubului digestiv, normalizând digestia şi împiedicând apariţia
balonării şi a altor tulburări digestive. Este un tratament foarte eficient şi
contra dispepsiei, dischineziei biliare, colecistitei şi pentru profilaxia
litiazei biliare.
Giardia, viermi intestinali - cel mai eficient remediu din flora
noastră în această categorie de afecţiuni este pelinul, care pe lângă
faptul că secretă substanţe extrem de toxice pentru viermi şi alţi paraziţi
intestinali, are şi o puternică acţiune de activare a peristaltismului
tubului digestiv, ceea ce îl face să acţioneze în profunzime. Se
administrează câte 4 linguriţe de tinctură, în cure de 14 zile, cu 10 zile
de pauză. Poate fi administrat singur sau în combinaţie cu medicamente
de sinteză, a caror acţiune o potenţează foarte mult.
Lipsa poftei de mâncare la copii - se administrează sirop de
pelin, câte o linguriţă, cu 15 minute înaintea meselor principale. Este
recomandat să nu se folosească în cure mai lungi de 21 de zile, cu 14
zile de pauză. Acest remediu este foarte eficient, atât pentru copii, cât şi
pentru adulţi, şi în tratarea constipatiei atone şi a atoniei gastro-
intestinale. De asemenea, are efecte benefice în tratarea bronşitei, a
astmului şi a pneumoniei.
Intoxicaţii alimentare, otrăviri - după acordarea ajutorului de
urgenţă şi stabilizarea pacientului, pentru revigorarea organismului şi
îndepărtarea cât mai rapidă a sechelelor, se face o cură de 2 săptămâni
cu pulbere de pelin, din care se iau câte două linguriţe pe zi. Pelinul este
depurativ, stimulează şi tonifiază ficatul, stimulează eliminarea
toxinelor rămase în organism.
Retard mental la copii, incapacitate de concentrare şi de
memorare - Se face o cura de 3 saptamani cu o combinatie de tinctura de pelin si de chimen in proportii egale care se administreaza astfel:cate 4 lingurite din acest amestec de tincturi la orele 8,12,16 si 22.
Dureri de cap, vomismente, migrene - se tratează prin
administrarea de tinctură de pelin, din care se iau câte 50 de picături de
4-6 ori pe zi. Pelinul ajută la normalizarea circulaţiei cerebrale, combate
voma, înlătură tulburările digestive şi în special biliare, care adesea sunt
asociate şi stau la baza migrenelor.
TRATAMENTE EXTERNE
Limbrici şi oxiuri - se face în fiecare dimineaţă clismă cu infuzie
combinată de pelin, vreme de 7 zile. Pelinul este unul din cele mai
puternice vermifuge din flora noastră, folosit atât intern, cât şi extern.
Anexita, metroanexita şi complicaţiile lor - se fac băi de şezut
fierbinţi, cu infuzie combinată de pelin. Această procedură are un
puternic efect antiinflamator şi antiinfecţios, acţionând totodată ca un
puternic stimulent al activităţii ovarelor. În trecut, femeile care aveau
anexită corelată cu amenoree (absenţa ciclului menstrual) făceau
asemenea băi fierbinţi cu pelin şi luau intern peliniţa (surata pelinului
despre care am vorbit la începutul acestui articol), ceea ce le redeclanşa
numaidecât menstruaţia.
Contra reumatismului şi paraliziei - se fac băi cu infuzie
combinată de pelin (5 litri la o cada de apă), de două ori pe săptămână.
Extern, pelinul acţionează ca tonic nervos, ameliorând local circulaţia
impulsurilor nervoase. În tratamentul reumatismului, suplimentar se pun
plasturi cu pelin pe locurile afectate, remediu indicat şi în tratarea
luxaţiilor şi a entorselor.
Candidoza vaginală, adjuvant în infecţia cu trichomonas - se
fac, cu ajutorul irigatorului, spălături vaginale zilnice cu infuzie
combinată de pelin, în tratamente de câte 7 zile, urmate de 7 zile de
pauză (pentru refacerea florei normale la acest nivel). Pelinul este un
puternic antiinfecţios şi antiinflamator, reduce secreţiile anormale,
calmează senzaţia de mâncărime sau usturime.
Două indicaţii de medicină magică
Contra îmbolnăvirilor la copii - se pune o cunună cu frunze de
pelin la capul patului în care dorm copiii. În unele sate, există obiceiul
să se treacă, în nopţile cu lună nouă, pruncii printr-un cerc făcut din
tulpini proaspete de pelin. Se crede că această plantă fereşte copiii de
epilepsie, de friguri, de felurite boli de plămâni, precum şi de
posesiunile demonice.
Pentru purificarea locuinţei - se mătură vreme de şapte
săptămâni, în fiecare sâmbătă dimineaţa, cu o mătură simbolică din
frunze de pelin, fiecare colţ al casei. Astfel, se spunea, erau alungate
spiritele rele, erau curăţate seminţele vrajbei şi ale certei din casă,
lăsând ocupanţii să trăiască în pace şi armonie. Frunzele de pelin puse
sub perne şi prin aşternuturi alungau, de asemenea, duhurile necurate, şi
mai aveau şi o altă utilitate de ordin practic: îndepărtau insectele, care
nu suportă aroma acestei plante.
Precauţii la tratamentul intern cu pelin
O anumită substanţă din compoziţia pelinului dă dependenţă
pacienţilor care îl folosesc vreme de mai mult de o lună. În plus, atunci
când este supradozat (se iau peste opt grame pe zi), pelinul produce
reacţii adverse, traduse prin tremurături ale membrelor, convulsii şi
halucinaţii.Din aceste motive, tratamentele cu pelin nu vor fi mai lungi de două, maximum trei săptămâni, urmate de 10-14 zile de pauză. De
asemenea, nu se vor lua mai mult de şase grame pe zi din această plantă.
Contraindicaţii!!!
Pelinul este contraindicat femeilor însărcinate sau care alăptează şi
bolnavilor foarte slăbiţi.
Crema antireumatica "Puterea Calului"
PELINUL CA MEDICAMENT
PELINUL (Artemisia absinthium)
Amăreala care vindecă
În satele de câmpie, pelinul creşte pe mai toate marginile de drum.
Verde-nisipiu la culoare, nu l-ai băga în seamă dacă n-ar umple lumea
fierbinte a verii cu o aromă puternică, dulce-amăruie şi ameţitoare. Nu-i
pasă de căldură şi soare. Creşte viguros şi năvalnic, în veritabile lanuri, în timp ce în jurul
sau plantele se usucă sub arşiţă. E uimitoare vitalitatea acestei plante, ce
pare să se hrănească direct din soare, fără a mai avea nevoie de apă şi de
pământ. De altfel, în medicina populară românească, pelinul are un loc
privilegiat, fiind considerat plantă magică, de simbol solar, care alungă
spiritele rele, curăţă fiinţa umană de impurităţi şi îi redă vigoarea şi
vioiciunea. Pelinul este cel mai puternic tonic amar de la noi. În
industrie, planta este folosită la prepararea vinului, a vermutului şi a
lichiorului de absint. Ca remediu de sănătate, tocmai principiile amare
ale pelinului (uleiul eteric pe care-l conţine, de culoare verde-albastră) îl
fac să aibă efecte vindecătoare excepţionale. Dar atenţie maximă: în
exces, pelinul e toxic, dă agitaţie, halucinaţii, pierderea cunoştinţei, iar abuzul de băuturi de pelin duce la tulburări psihice, pierderea memoriei,
greaţă.
Unde găsim şi cum culegem pelinul
Este o plantă înăltuţă, cu o tulpină care poate ajunge la peste un
gălbui, iar în vârf, face nişte bobiţe (fructe) mici, de asemenea
albicioase. Se aseamănă foarte bine cu o surată de-a sa, peliniţa
(Artemisia vulgaris), cele două deosebindu-se în principal prin culoarea
tulpinii: cea a pelinului are nişte peri foarte fini albicioşi, în timp ce
tulpina peliniţei este brun-roşiatică. De la pelin se culege prin tăiere
vârful tulpinii, pe la sfârşitul lui iulie - începutul lui august. După
recoltare planta se foloseşte proaspătă, pentru aplicaţii externe, pentru
prepararea vinurilor şi a unor siropuri terapeutice, ori se usucă în strat
subţire la umbră, după care se depozitează în locuri întunecoase şi
uscate. Termenul său de valabilitate este de 2 ani.
Câteva reţete pe bază de pelin
Pulberea
Se obţine prin măcinare cât mai fină cu râşniţa electrică de cafea.
Depozitarea pulberii de pelin se face în borcane de sticlă închise
ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 2
săptămâni (deoarece uleiurile sale volatile se evaporă foarte rapid). De
regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi câte un sfert - o jumătate de
linguriţă rasă, pe stomacul gol.
Tinctură
Se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de
pelin, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de
50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă să macereze vreme
de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune
în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu,
de patru ori pe zi, câte 50 de picături diluate în puţină apă.
Într-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelin,
zdrobite în prealabil, şi se lasă să macereze vreme de trei săptămâni,
după care se strecoară. Se iau 1-3 linguri din acest vin, înainte sau după masă, pentru stimularea activităţii tubului digestiv, combaterea balonării
şi a indigestiei.
Siropul de pelin
Era foarte mult folosit de către călugării benedictini, care îl
considerau un panaceu pentru digestie şi eliminare. Iată reţeta sa de
preparare: un borcan de 400 ml se umple pe un sfert cu frunze fin tăiate
de pelin proaspăt, iar restul de trei sferturi se completează cu miere. Se
pune un capac şi se lasa vreme de o lună la macerat. Va rezulta un sirop
vâscos, amărui şi aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce
balonarea), laxative.
Infuzia combinată
Se pun 3-4 linguri de pelin mărunţit la macerat în jumătate de litru
de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se
pune deoparte, iar planta ramasă după filtrare se fierbe în încă jumătate
de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească
şi se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obţinându-se
aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte extern, sub formă de
comprese, spălături, clisme şi băi.
Plasturele cu pelin
Se amestecă 2 linguri de pelin mărunţit cu miezul proaspăt de la 4
felii de pâine şi cu vin sau oţet, până când se formează un fel de aluat.
Acest aluat se aplică pe zona afectată, după care se acoperă cu o
bucăţică de nailon şi se lasă vreme de patru ore. Această aplicaţie se
foloseşte contra luxaţiilor, reumatismului şi a nevralgiei.
VA URMA...
Postări
