Cu frunzele sale acrişoare şi înviorătoare, adevărat elixir pentru
persoanele astenice sau cu lipsă de apetit de viaţă, măcrişul este
remediul ideal pentru a ne trezi din amorţeala sfârşitului sezonului rece.
Ele stimulează digestia, au efecte detoxifiante, neutralizează otrăvurile
preluate din mediul înconjurător tot mai poluat. Se folosesc cu succes
pentru tratarea următoarelor afecţiuni:
Intoxicaţii cu mercur, plumb şi alte metale grele - se consumă o
salată obţinută dîntr-o mână de frunze proaspete cu jumătate de oră
înaintea mesei principale, de prânz. De regulă, o cură durează
paisprezece zile, iar în cazul persoanelor intoxicate cronic se reia de
cinci-şase ori.
Indigestie, inapetenţă - se mestecă câteva frunze proaspete de
măcriş înainte de masă. Principiile active din măcriş stimulează
producţia de sucuri gastrice, amplifică uşor apetitul şi măresc puterea de
digestie.
Senzaţie de vomă, migrenă - se iau 1-2 linguri de suc de măcriş la
intervale de o oră-două. La persoanele la care aceste probleme apar pe
fondul unor tulburări hepato-biliare, sucul de măcriş se amestecă în
proporţii egale cu cel de păpădie şi se administrează în acelaşi mod.
Alergie, eczeme alergice - se face o cură cu frunze de măcriş, o
mână pe zi, consumate ca atare sau sub formă de salată. Se consumă pe
stomacul gol, vreme de paisprezece zile, cu o pauză de patru-cinci zile,
după care se poate relua.
Pareze ale nervilor periferici, adjuvant în hemiplegie - se bea suc
de măcriş, un sfert de pahar dimineaţa şi un sfert de pahar seara, înainte
de culcare. Tratamentul se face în serii succesive, vreme de două
săptămâni, cu o săptămână de pauză.
IMPORTANT
Raţia maximă zilnică de frunze de măcriş este de 70-100 de grame
pentru un adult, peste această doză putând apărea fenomene de
demineralizare, tulburări digestive, ameţeli, tulburări nervoase.
Crema antireumatica "Puterea Calului"
FRUNZELE DE MĂCRIŞ (Rumex acetosa)
FRUNZELE DE RIDICHE DE LUNĂ (Raphanus sativus)
Sunt arareori folosite în alimentaţie, pentru că foarte puţini oameni
ştiu că frunzele de ridiche au efecte vitaminizante şi remineralizante
mult mai puternice decât rădăcinile roşii şi apetisante. Ele conţin
vitaminele A, B1, B2 şi vitamina C, având în acelaşi timp efecte
antitoxice şi depurative puternice, mai ales în cure îndelungate. Iată
câteva dintre bolile în care este recomandată cura cu frunze de ridiche
de lună.
Avitaminoza A şi B, scorbut - se consumă salată de frunze de
ridichi de lună, câte două-trei porţii pe zi, înainte de mesele principale.
După o cură de 1-2 săptămâni, anumite simptome specifice
avitaminozelor de primăvară, cum ar fi sângerările gingiilor, astenia,
tulburările de ritm cardiac ori somnolenţă, dispar.
Intoxicaţie medicamentoasă - cura de o lună cu salată preparată
din frunze şi rădăcini proaspete de ridichi de lună este un excepţional
detoxifiant pentru întreg organismul. Ea ajută la refacerea florei
intestinale normale, protejează stomacul, elimină o bună parte din bolile
infecţioase care apar atunci când sistemul imunitar este slăbit de
administrarea abuzivă de medicamente. Acest tratament este recomandat
mai ales persoanelor care au luat vreme îndelungată medicamente de
sinteză cu efecte antibiotice, antiinflamatoare (mai ales corticoizi),
tranchilizante.
Hiperexcitabilitate nervoasă şi sexuală - se consumă salată din
frunze, 3-4 porţii pe zi, pe stomacul gol. Dacă rădăcinile de ridiche au
efecte stimulente nervoase şi uşor afrodiziace, frunzele sunt, dimpotrivă,
calmante uşoare şi anafrodiziace. Pentru un efect mai puternic, se
recomandă salatele din frunze de ridiche şi frunze de salată verde,
asezonate cu ulei de dovleac şi zeamă de lămâie, fără sare.
Boli hepatice şi biliare - se consumă suc de frunze de ridiche
(obţinut printr-una din metodele prezentate), câte 1 pahar de 2 ori pe zi.
Are efecte tonice hepatice, stimulează peristaltismul, fiind un remediu
blând şi uşor pentru persoanele cu astfel de probleme. Durata minimă a
unei cure este de 12 zile.
Postări
