Un nou remediu-minune : Samburii de struguri

Are un nume cu adevarat predestinat ca elixir de sanatate: "vita de vie", un izvor al vietii. Prima vie a fost cultivata - se pare - acum nu mai putin de 10.000 de ani, iar de atunci, din negurile preistoriei si pana acum, oamenii au dezvoltat pana la nivel de arta cultivarea strugurilor si transformarea lor in vin. Si virtutile terapeutice ale strugurilor sunt cunoscute si practicate de mii de ani. Pana de curand, s-a crezut chiar ca in acest domeniu nu mai pot aparea noutati absolute. Aceasta, pana cand atentia cercetatorilor s-a indreptat asupra a ceea ce se arunca din struguri: samburii. Mai intai, acestia au provocat o m
ica revolutie in industria alimentara, pentru ca apoi sa inceapa o adevarata cariera in domeniul medical. De "vina" este uleiul extras din acesti samburi cu proprietati terapeutice exceptionale.

Un campion al anti-imbatranirii

Desi vita de vie este cultivata de mii de ani, extractia uleiului din seminte este de data recenta, datorita dificultatilor tehnologice de obtinere a lui. Initial, el a fost fabricat doar in Franta si in Italia si a fost utilizat strict in alimentatie. Apoi a fost utilizat extern, in cosmetica, pentru ca este usor resorbit de piele, pe care o inmoaie si o intinde. Abia la urma a fost luat in vizor de catre industria farmaceutica.
Uleiul de samburi de struguri contine cantitati insemnate de vitamina E si vitamina F, precum si unele minerale: zinc, cupru, seleniu. Dar, mai presus de toate, contine asa-numitele procianidine (prescurtat Opc), care sunt un agent anti-imbatranire de 50 de ori mai puternic decat vitamina E si de 20 de ori mai puternic decat vitamina C. Mai contine substante care ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange si a inimii, care catalizeaza actiunea unor vitamine in corp, care ajuta la tinerea sub control a reactiilor alergice. Cu alte cuvinte, un nou medicament natural s-a nascut de curand. Sa vedem, in cele ce urmeaza, cum trebuie folosit.

Cateva precizari

Cand vorbim despre efecte terapeutice ne raportam la uleiul de struguri obtinut prin presare la rece. Mai exista un ulei rafinat de samburi de struguri, care se obtine la temperaturi mari, cand sunt distruse, practic, toate substantele active din punct de vedere terapeutic si care, evident, nu este recomandat in vindecare. Uleiul presat la rece din samburi de struguri il gasim in prezent in marile supermarketuri, in raioanele cu uleiuri de import.
Intern, acest ulei se administreaza in primul rand prin alimentatie, fiind un excelent adaos in salate, in sosuri, in diferitele feluri de mancare, ce nu presupun prepararea la foc. Este absolut necesar sa evitam prajirea sau fierberea acestui ulei, pentru ca incalzirea la peste 50 de grade Celsius duce la alterarea proprietatilor terapeutice. Doza zilnica de ulei este de 25-45 de grame, adica 2-4 linguri pe zi, care se pot consuma ca atare, sau in hrana.
Extern este folosit ca solutie de masaj pentru piele, pe care o hraneste, previne uscarea sa, ajuta la mentinerea tineretii si a elasticitatii naturale

Uleiul de struguri - o pavaza impotriva bolii

Bolile vasculare - Folosirea constanta a uleiului de samburi de struguri in salate, care vor fi consumate zilnic, este suficienta pentru evitarea unor boli vasculare, cum ar fi arterioscleroza, fragilitatea vasculara sau arterita. Aceasta pentru ca uleiul de struguri contine substante (asa-numitele grasimi nesaturate) care ajuta la mentinerea tineretii si elasticitatii vasculare, precum si substante care impiedica procesele degenerative ale vaselor de sange.
Bolile de inima - Se consuma zilnic doua linguri din acest ulei, care este recomandat in mod special persoanelor care au avut sau au o dieta cu multa carne si preparate din carne, cu prajeli sau alte grasimi "rele", cum ar fi cele din margarina sau din uleiurile rafinate. Acest ulei previne ischemia cardiaca, precum si tulburari circulatorii cum ar fi hipertensiunea si tensiunea arteriala oscilanta.
Tumorile benigne - Studii de data recenta arata ca anumite substante continute in samburii de struguri impiedica dezvoltarea unor formatiuni tumorale benigne, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, adenoamele si adenofibroamele mamare. Femeile cu asemenea predispozitii ar fi bine sa faca de 4-6 ori pe an cure de cate 28 de zile in care sa consume ulei de samburi de struguri, cate 20-30 de ml zilnic.
Infectiile diverse - Substantele active din acest ulei actioneaza ca stimulent imunitar pe mai multe cai: catalizeaza actiunea vitaminei C in organism, favorizeaza producerea de celule imunocompetente si le activeaza pe cele existente. Mai ales in perioadele reci ale anului, cand sistemul natural de aparare al organismului este cel mai incercat, se recomanda consumarea uleiului de samburi de struguri, minimum 30 de grame zilnic.
Alzheimer - La persoanele din zonele in care se consuma deja acest ulei de cateva decenii (Franta si Italia) s-a observat, pe langa reducerea ratei bolilor cardiovasculare, o mult mai buna functionare a sistemului nervos. Se pare ca substantele antioxidante din samburii de struguri sunt foarte eficiente in oprirea proceselor degenerative ce afecteaza creierul la persoanele in varsta. Studiile pentru izolarea unei substante active care sa previna aceasta cumplita boala sunt in plina desfasurare, insa pana atunci, un lucru este sigur: consumul de ulei de seminte de struguri este printre cele mai bune antidoturi impotriva Alzheimerului.
Afectiuni dermatologice - Se recomanda atat consumul intern, cat si masajul pe piele cu acest ulei. Bogat in vitamina E, este un elixir pentru mentinerea tineretii pielii, dar si pentru prevenirea unor afectiuni dermatologice (cheratoze, psoriazis, depigmentari etc.). Masajul facut dupa baie cu ulei de samburi de struguri impiedica pierderea apei (mentinand hidratarea pielii), da stralucire si finete epidermei, intarziindu-i imbatranirea.

Tratamente cu ulei de struguri

Colesterol - In 1993 a fost prezentat la conferinta anuala a "Colegiului stiintific de Cardiologie din Statele Unite" un studiu pe 56 de pacienti, barbati si femei, care aveau valori ridicate ale colesterolului. Consumand zilnic cate 43 de grame de ulei de seminte de struguri, acestia si-au redus cu 15,6 % nivelul colesterolului din sange in doar 3 saptamani. In prezent, uleiul de samburi de struguri este considerat cel mai bun medicament-aliment pentru scaderea si mentinerea la cote normale a nivelului colesterolului.
Varice si hemoroizi - Consumul zilnic al acestui ulei previne aparitia dilatatiilor venoase anormale si, mai mult, poate micsora venele varicoase. Se consuma in salate de cruditati, cate 3-4 linguri pe zi, tratamentul fiind pe termen lung (minimum un an). Este recomandat si pentru tratarea umflarii picioarelor si a senzatiei de greutate in picioare.
Arterioscleroza - Uleiul de samburi de struguri ofera peretilor arterelor o protectie exceptionala la depunerile de colesterol. Este mentionata folosirea cu succes si in arterita obliteranta, unde administrarea sa a ameliorat usor fluxul sanguin si, in timp, a redus crampele specifice (mai ales cele nocturne). Pentru obtinerea acestor efecte, se fac cure de lunga durata (macar 1 an), cu acest ulei presat la rece, din care se administreaza minimum 20 de grame zilnic.
Fragilitatea capilara si fragilitatea vasculara in general - Substantele din semintele de struguri au o actiune antioxidanta puternica, asigurand o protectie a celulelor din compozitia peretilor vaselor de sange la actiunea radicalilor liberi si mentinand sau restabilind in buna masura elasticitatea vaselor sanguine. O cura de sase luni, in care se consuma zilnic 3-4 linguri din acest ulei, duce la reducerea semnificativa a suprafetelor cu echimoze produse de fragilitatea capilara si previne accidentele vasculare (eventual recidiva acestora).
Deficiente imunitare - Semintele de struguri contin substante cum ar fi zincul, cuprul, seleniul, vitamina E si procianidinele, care sunt cei mai puternici inamici ai radicalilor liberi, contribuind astfel la cresterea imunitatii organismului. O cura cu 25 de grame de ulei de struguri pe zi, mentinuta minimum o luna, ajuta la marirea rezistentei organismului la factorii infectiosi
Artrita (reumatismul) - Cei care sufera deja de artrita pot constata, consumand acest ulei, o reducere in timp a durerilor datorate inflamatiilor. Aceasta, pentru ca semintele de struguri contin substante care mentin sanatatea tesuturilor din compozitia articulatiilor, precum si antiinflamatoare naturale. Se consuma salate cu ulei de samburi de struguri (minimum 3 linguri zilnic), in cure de 2-3 luni.
Alergie - Este utilizat si in tratarea alergiilor, deoarece blocheaza enzimele care produc histaminele (substante naturale din corpul uman care determina aparitia reactiilor alergice). Se fac cure de cate 2-3 luni, in care se consuma cate 30 ml din acest ulei, zilnic. In caz de criza alergica, administrarea uleiului eficientizeaza, intre altele, actiunea vitaminei C, care este folosita in toate tratamentele anti-alergice.
Imbatranirea - Uleiul de seminte de struguri nu poate, bineinteles, opri complet procesul de imbatranire al tesuturilor, dar poate prelungi mult tineretea biologica. La femei, ajuta la mentinerea echilibrului hormonal, previne aparitia menopauzei premature, precum si a unor fenomene cum ar fi uscarea pielii, aparitia pilozitatilor in exces, estomparea caracterelor secundare feminine. La barbati, previne impotenta vasculara. La ambele sexe, previne si combate Alzheimerul, reumatismul degenerativ, problemele cardiace. Se consuma, zilnic, minimum 30 de grame, in salate de cruditati (care ii potenteaza efectul).
Vedere obosita - Mai multe studii arata ca acest ulei imbunatateste vederea, facand ca vasele de sange din ochi sa functioneze mai eficient. Se recomanda mai ales persoanelor la care tulburarile de vedere apar odata cu varsta sau pe fondul unor probleme circulatorii. Se recomanda in paralel si curele cu struguri negri, consumati ca atare, pigmentii din coaja acestora ajutand si ei la ameliorarea vederii, inclusiv a celei nocturne.

Boli care se trateaza extern cu uleiul de samburi de struguri

Piele uscata si sensibila la frig - La zece minute dupa baie, se maseaza intreg corpul, mai ales membrele, cu ulei de samburi de struguri. Tratamentul se face sase saptamani la rand, mai ales in perioadele friguroase.
Piele cu tendinta de imbatranire - Uleiul de struguri penetreaza rapid epiderma, nelasand senzatia de piele grasa si protejand in schimb pielea de vant si de soare. Datorita continutului sau ridicat de acid linoleic, care este repede incorporat in piele, reduce pierderea de apa din epiderma si restabileste elasticitatea pielii. Se foloseste, de asemenea, dupa baie, pentru masaj.
Ten uscat - O data la trei zile, se maseaza obrajii, pometii, fruntea si gatul, cu ulei de samburi de struguri. Are efecte de protectie, mentine hidratarea si impiedica formarea ridurilor.
Contraindicatii
Intern, nu se cunosc contraindicatii la administrarea acestui ulei, cu conditia sa nu fie preparat termic si sa nu fie depasita perioada de valabilitate inscrisa pe ambalaj.
Extern, va fi evitata folosirea sa pe portiunile cu piele grasa, seboreica, putand in aceste cazuri sa produca reactii cutanate locale.

Read more....

Sanatate cu frunze verzi - Patrunjelul

Când rupi o frunză de pătrunjel ca s-o pui în oala cu supă, un fir de
leuştean ca să boteze ciorba cu aromă sau o rămurea de mărar ca să
parfumeze o salată de castraveţi, nu te gândesti niciodată că verdeţurile
pe care le-ai cumpărat la piaţă ascund în ele comori cu mult mai
nepreţuite decât aromarea bucatelor. Ei bine, modestele frunze pe care le
tocăm fără milă cu ghilotina cuţitului sunt zăcăminte absolut fabuloase
de principii vitale, medicamente verzi, pe care natura le umple de forţă
în luna mai. Reconsiderate cu demnitatea care li se cuvine, scoase din
rolul de Cenuşărese ale bucătăriei, ele vă pot dărui remedii de sănătate
nepreţuite. Folosiţi-le! Costă puţin şi pot mai mult decât tonele de
medicamente pe care le înghiţim.

PĂTRUNJELUL

Îl ştim atât de bine ca aliment, încât ideea că ar putea fi şi medicament ni se pare mai mult o figură de stil. Ba fiert în supe, ba tocat în salate, s-a banalizat prea tare, ca să-l mai poţi privi cu respect. Şi totuşi, va trebui să reconsiderăm pătrunjelul, acordându-i importanţa
pe care o merită. Puţine medicamente din lume se pot compara ca eficienţă cu această legumă, care, corect preparată şi administrată, are o acţiune terapeutică extrem de intensă. Atât de intensă, încât laboratoarele unor universităţi şi firme farmaceutice prestigioase din lume l-au luat în studiu pentru a-i afla tainele. Iar ceea ce s-a descoperit despre el merită toată atenţia. De aceea, îl vom scoate din supă şi-l vom pune acolo unde-i e locul: între miracolele naturii, care cresc până şi în grădină cu zarzavat.
Ce folosim de la pătrunjel
Totul! Rădăcina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al ficatului şi antiviral. Frunzele şi tulpinile neutralizează şi ajută la eliminarea toxinelor din organism,
împrospătează respiraţia, dizolvă şi ajută la eliminarea pietrelor la rinichi şi la ficat. Fructele (seminţele) de pătrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimulează puternic glandele sexuale şi au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat alcoolismul. Iată, în continuare, câteva
preparate din pătrunjel.
Sucul de frunze
Pentru a obţine sucul de pătrunjel verde se mixează o mână de frunze proaspete, la care s-au adăugat patru linguri de apă, după care se lasă jumătate de oră la macerat, apoi se filtrează. Licoarea obţinută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la frigider, dar nu mai
mult de 4 ore. Sucul proaspăt obţinut din frunze de pătrunjel este un puternic medicament, care de obicei nu se administrează singur, ci diluat în puţin suc de rădăcină de morcov. De regulă, se iau de 4 ori pe zi, câte 4-6 linguri de suc de frunze de pătrunjel, diluate în câte un sfert
de pahar de suc de morcov.
Sucul de rădăcină
În funcţie de mijloacele avute la dispoziţie, se poate prepara în două
moduri:

Varianta I - cu storcătorul centrifugal: Este cea mai simplă metodă şi presupune să avem un storcător de fructe centrifugal (cum se găsesc în comerţ). Rădăcinile de pătrunjel se spală bine, eventual frecându-le cu o perie aspră, dar fără a le râzui cu cuţitul, întrucât astfel s-ar pierde
anumite vitamine şi enzime preţioase conţinute de coaja subtire de la suprafaţă. După spălare, se taie bucăţi, apoi se pun în centrifugă (nu se ţin înainte în apă sau la frigider). Sucul care rezultă se consumă imediat sau se pune într-o sticlă cu dop şi se lasă la răcoare. Se bea în maximum
30 de minute de la preparare, diluat în proporţia de 1:3 în suc de morcov.

Varianta II - prin tocare urmată de filtrare manuală: Rădăcinile de pătrunjel se spală şi se taie mărunt, după care se trec prin maşina manuală de tocat carne. Pasta astfel obţinută se filtrează printr-un tifon pus în două, aşa încât sucul obţinut în final să fie cât mai limpede. Sucul
se pune deoparte, iar reziduul rezultat se foloseşte în scopuri culinare sau se aruncă. Administrarea se face, de asemenea, la scurtă vreme (maximum 30 de minute) după obţinerea sucului.
Pulberea
Se obţine din seminţe de pătrunjel, prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea sau prin sfărâmarea în piuă (urmată de cernere prin sita pentru făină albă). După măcinare, pulberea se păstrează la frigider într-un borcan bine închis, pentru a nu se evapora uleiurile volatile. Se
administrează jumătate de linguriţă rasă, de 2-3 ori pe zi.
Cataplasmă
Rădăcina de pătrunjel se da prin răzătoarea fină şi apoi se înveleşte într-un tifon. Se aplică pe locul afectat vreme de 30-60 de minute, după care se îndepărtează şi se lasă pielea să se usuce la aer. De regulă, aplicaţiile se fac zilnic, vreme de minimum 7 zile.
Boli care se vindecă prin tratamentul intern cu pătrunjel
Hepatita virala - studii recente au arătat că pătrunjelul are un neobişnuit efect de combatere a virusurilor care atacă ficatul. Se recomandă aşadar bolnavilor de hepatită A, B şi C să facă vreme de 4 săptămâni o cură cu suc proaspăt de frunze de pătrunjel, câte
cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinţă pe stomacul gol, înainte de masă.
Alcoolism - într-un litru de apă se pun patru rădăcini de pătrunjel, coaja de la o lămâie şi coaja de la un grepfruit. Se fierbe tot acest amestec până scade la jumătate, se ia de pe foc şi se adaugă două linguri de seminţe de pătrunjel. Se lasă acoperit să se răcească şi apoi se filtrează. Se pastrează la frigider şi se ia de patru ori pe zi câte o lingură din acest preparat, până la epuizarea întregii cantităţi. Acest remediu reduce nevoia de alcool, înlătură unele sechele hepatice şi nervoase ale alcoolismului, dând chiar o intoleranţă la acest drog. Ca paleativ contra intoxicaţiei alcoolice acute (beţiei) şi a urmărilor ei, se consumă mari cantităţi de pătrunjel frunze, care se mestecă bine, înainte de înghiţire.
Celulita, acumulare de apă în ţesuturi - se face o cură de suc de rădăcină de pătrunjel, minimum trei săptămâni, timp în care se bea un pahar pe zi. Suplimentar, se face un masaj energic pe zonele afectate cu suc de pătrunjel proaspăt.
Litiaza renală şi biliară - se bea de trei ori pe zi, înainte de masă cu 1-2 ore, câte un sfert de pahar de suc de pătrunjel (rădăcină şi frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi.
Anorexie - câteva frunze de pătrunjel mestecate înainte de masă trezesc pofta de mâncare şi activează digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greaţa, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot mânca din cauza stărilor
de greaţă persistente.
Halena - pătrunjelul verde mestecat îndelung dă un miros plăcut respiraţiei, acţionează ca un dezinfectant excelent asupra căilor respiratorii medii şi superioare. Se recomandă ca tratament celor care suferă de halenă, precum şi celor cu boli respiratorii cronice.
Infecţii recidivante, imunitate slabită - în medicina arabă, pătrunjelul verde tăiat fin, amestecat cu suc de lămâie, ulei de măsline şi puţin usturoi (eventual câteva felii de roşii), este folosit ca salată ce se administrează celor care au boli infecţioase recidivante. Studii recente
făcute la universitatea din Ankara (Turcia) au pus în evidenţă că acest remediu culinar făcut din pătrunjel activează puternic sistemul imunitar şi, în plus, combate direct foarte multe specii de bacterii şi ciuperci parazite.
Boala canceroasă - salatele cu mult pătrunjel şi sucul de frunze şi rădăcină de pătrunjel sunt un excelent adjuvant în tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspăt menţine pofta de mâncare, activează sistemul imunitar, susţinând organismul să lupte cu boala, ajută la
restabilirea echilibrului hormonal. În plus, pătrunjelul verde combate multe dintre reacţiile adverse ale citostaticelor şi ale radioterapiei.
Sterilitate masculină, impotenţă - se face un tratament de 40 de zile, timp în care se administrează, de patru ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă de pulbere de seminţe de pătrunjel, înainte de masă. Pentru efecte rapide, se ia o doză unică din următorul preparat: două linguriţe de pulbere de pătrunjel şi un vârf de cuţit de piper negru se amestecă bine până când se omogenizează. Remediul se ia pe stomacul gol. Acelaşi tratament este extrem de eficient contra frigidităţii.
Tratamentul extern cu pătrunjel
Hernie - o sută de grame de rădăcini de pătrunjel se fierb vreme de 15 minute într-o jumătate de litru de borş. Se scot apoi rădăcinile, se zdrobesc, se pun într-un tifon şi se aplică sub formă de cataplasmă pe zona afectată. Zeama rezultată în urma fierberii pătrunjelului în borş se
bea pe parcursul unei zile.
Inflamaţii ale pleoapelor şi ale ochilor - se aplică o compresă cu suc de frunze de pătrunjel, care se ţine vreme de 20 de minute. Frunzele de pătrunjel au efecte antiinfecţioase, antiinflamatoare şi regenerative.
Contra inflamaţiilor sânilor (la femeile care alăptează) - se pune pe locul afectat o cataplasmă cu frunze şi rădăcini de pătrunjel, fierte câteva minute în apă. Aplicaţia durează 30 de minute şi se repetă zilnic. Cataplasma din frunze de pătrunjel proaspete, nefierte, ajută la
oprirea lactaţiei.
Nevralgie - se combină sucul de rădăcină de pătrunjel în proporţie egală cu alcool de 70 de grade. Se înmoaie degetul arătator în acest preparat şi se ung traseele nervoase afectate, precum şi gingiile.
Precauţii:
Sucul de pătrunjel (rădăcină sau frunze) are o acţiune terapeutică atât de intensă, încât nu se foloseşte niciodată nediluat, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combină foarte bine.
În doze mai mari de 200 ml la adulţi şi de 60 de ml la copii, sucul de pătrunjel poate da reacţii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitate nervoasă, anumite deranjamente digestive.
O doză mai mare de 8 grame de seminţe produce vertij, spasme, deranjamente digestive puternice.
Contraindicaţii
Pătrunjelul nu va fi utilizat în scopuri terapeutice de către femeile însărcinate, întrucât are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv îl au seminţele (câteva grame determină începerea contracţiilor uterine), dar nici efectul similar al rădăcinii şi mai ales al
frunzelor nu este de neglijat.

Read more....

ZERUL

Pentru cine nu ştie, zerul este zeama aceea acră, gălbuie şi uşor
tulbure, care rămâne după ce caşul proaspăt e pus la scurs. Zerul cel mai
bun şi care se foloseşte în terapie este cel nefiert. Din bătrâni se ştie că
zerul întăreşte plămânii, dă vigoare trupului şi alungă bolile, aşa că
rareori era aruncat, fiind folosit atât ca supliment pentru hrana
oamenilor, cât şi a animalelor. La foarte multe popoare europene, cu
tradiţii în păstorit, există această credinţă despre virtuţile tămăduitoare
ale zerului, credinţă dată uitării, odată cu instaurarea epocii
medicamentelor de sinteză. Şi iată că un cercetator canadian, dr. T.J.
Ellison, creează o adevarată revoluţie în lumea producătorilor de
suplimente nutriţionale prin descoperirea unor proteine cu efecte
excepţionale asupra organismului: proteinele din zer. Extractul proteic
din zer scade colesterolul, stimulează producţia de celule imunitare de
tip T, stopează evoluţia sau chiar ajută la remisia tumorilor, favorizează
creşterea masei musculare în detrimentul ţesutului adipos, reglează
greutatea. Din ‘91, când au fost publicate primele studii, şi până acum,
tot mai multe colective de cercetare din lume s-au concentrat asupra
efectelor miraculoase ale zerului şi ale extractului proteic de zer. Ce este
extractul proteic din zer? Este foarte asemănător cu ceva obţinut de sute
de ani de către ciobanii nostri, urda - o brânză extrem de bogată în
proteine şi, practic, fără grăsimi, care se mai prepară doar pe teritoriul
României şi în Corsica. Ei bine, o urdă obţinută la rece (procedeul
culinar este la cald) şi apoi deshidratată, pentru a putea fi conservată,
este acum preparată de către mari firme de suplimente nutriţionale şi
prezentată ca remediu de ultimă oră. Un remediu pe care însă medicina populară românească îl cunoaşte din timpuri imemoriale şi pe care
ştiinţa nu face decât să-l reconfirme. La ce este bun zerul vom vedea în
continuare:


Valori ridicate ale colesterolului - două-trei pahare de zer
consumate zilnic reduc valoarea colesterolului din sânge, scad procentul
de colesterol din ficat şi protejează sistemul cardio-vascular.
Infecţii bacteriene - jumătate de litru de zer consumat zilnic
creşte capacitatea de apărare a organismului şi distruge direct bacteriile.
Imunitate slăbită, sensibilitate la infecţii respiratorii -
consumul zilnic de urdă, 100 de grame minimum, creşte în timp
capacitatea naturală de apărare a organismului, care devine mult mai
rezistent la infecţiile virale şi bacteriene.
Boli tumorale (maligne şi benigne) - în mai multe cazuri de
cancer (de sân cu metastaze, cancer de pancreas şi cancer de ficat),
pacienţilor li s-a administrat o cantitate zilnică de 30 de grame de
concentrat de proteine din zer (echivalentul a un litru - un litru şi
jumătate de zer), timp de 6 luni. În total au fost 7 pacienţi, dintre care 2
au avut regresii ale tumorilor, normalizarea hemoglobinei şi a numărului
de limfocite. La alţi doi pacienţi tumorile nu au regresat, dar procesul
lor de dezvoltare a fost stopat. La ceilalţi trei boala a progresat într-un
ritm mai lent.
Adjuvant în infecţia cu HIV - într-un studiu cu durata de două
săptămâni, realizat de către cercetătorii germani, 30 de bolnavi
seropozitivi cu HIV (5 femei şi 25 de bărbaţi) au luat echivalentul a un
litru şi jumătate de zer sub forma unui concentrat de proteine,
administrat de trei ori pe zi. Rezultatul: nivelul de producere a celulelor
imunitare, care sunt distruse la cei atinşi de această boală cumplită, a
crescut cu 32%, un rezultat neegalat de nici un alt medicament natural
sau de sinteză.
Anemie - un tratament de o lună, în care se bea câte o jumătate
de litru de zer pe zi, elimină această afecţiune.
Guta - zerul are pe termen lung efect drenor şi depurativ, fiind de
un real folos pentru tratarea acestei afecţiuni. Se fac cure de 2-3 luni, în
care se beau 3 căni de zer pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.
Două utilizări externe ale zerului
Eczeme - se pun comprese cu zer pe zonele afectate, se lasă
vreme de 60 de minute, după care se îndepărtează şi se lasă zona tratată
să se usuce. Tratamentul se repetă zilnic, vreme de două săptămâni.
Degerături - zonele afectate se învelesc în tifon înmuiat
abundent în zer. Se lasă astfel învelite vreme de o oră, după care se spală
cu apă. Se face zilnic această aplicaţie, până la vindecare.

Read more....

PLANTELE AMARE

PLANTELE AMARE
Ocupă un loc cu totul aparte, fiind considerate adevăraţi catalizatori
ai organismului. Mai sunt denumite şi tonice amare, pentru că
majoritatea proceselor din corp sunt stimulate ca sub efectul unui tonic.
De obicei, se suprapune cura cu plante depurative cu cea cu plante
amare (vom vedea la modul de administrare în ce fel), aşa încât efectele
de dezintoxicare să fie cât mai puternice, într-un timp cât mai scurt.
Apoi, plantele şi remediile amare pot fi luate şi în afara regimurilor de
dezintoxicare, mai ales atunci când există probleme cu ficatul, cu bila
sau cu constipaţia, pentru a stabiliza efectele curelor de purificare. Iată
în continuare câteva plante amare cu efect extrem de puternic:
Pelinul
(Artemisia absinthum) - este un stimulent general extraordinar,
indicat în curele de purificare mai ales persoanelor cu un trai sedentar,
care prezintă o anumită lentoare a proceselor de digestie ori se confruntă
frecvent cu stări de astenie. Pentru că este destul de greu de suportat
altfel (din cauza gustului extrem de amar), se recomandă să fie
administrat sub forma de tinctură, care se prepară întocmai ca cea de
ienupăr, descrisa mai sus. Se iau 3 linguriţe de tinctură pe zi, diluate în
puţină apă, de regulă câte una înainte de masă. O cură cu tinctură de
pelin durează maximum două săptămâni, urmată de o pauză de 10 zile,
după care tratamentul se poate relua. Dacă nu se respectă timpul de
pauză, pelinul poate dă un gen de dependenţă nedorită.
Rostopasca
(Chelidonium majus) - este o plantă destul de toxică, dar cu efecte
asupra ficatului şi bilei extraordinar de puternice, fiind un drenor şi
regenerator neîntrecut. Se ia sub forma de pulbere, obţinută prin
măcinare cu râşniţa electrică de cafea - un vârf de cuţit (aproximativ
0,25 grame) de trei ori pe zi, pe stomacul gol.
Bitterul suedez - este un remediu pe care îl găsiţi în orice magazin
naturist şi care are la bază plante amare. De altfel, una din denumirile
sale este aceea de tonic amar suedez. Se administrează câte o jumătate
de lingură - o lingură, înainte de fiecare masă, puse în apă sau ceai.
Cum şi cât timp se administrează plantele amare
De regulă, depurativele se iau primele, cu minimum jumătate de oră
înainte de a mânca, în timp ce plantele amare se iau cu 10-15 minute
înainte de masă. Pentru ca efectul plantelor amare să fie complet, ele se
iau încă o săptămână după ce tratamentul cu depurative s-a încheiat.
Mai mult, în cazul în care există anumite perturbări hepatice sau
digestive, tratamentul cu tonice amare va fi continuat pe perioade lungi
de timp (de ordinul lunilor), în caz contrar, acumulările de toxine
reapărând într-un timp foarte scurt şi anulând practic eforturile făcute în
cadrul tratamentului de dezintoxicare.
Care sunt efectele plantelor amare
Fiind o completare adusă tratamentului cu depurative, plantele
amare contribuie la obţinerea efectelor de stimulare şi reglare imunitară
despre care am vorbit ceva mai sus. În plus, ele sunt un ajutor foarte
preţios pentru câteva categorii de persoane. Pelinul este un remediu
forte pentru compensarea efectelor sedentarismului şi pentru
combaterea atoniei digestive. Rostopasca este în mod special
recomandată persoanelor care suferă de dischinezie biliară (fiere
leneşă), pentru cele care au avut sau au hepatită (inclusiv formele virale
grave), care au suferit intoxicaţii majore, cu repercusiuni negative
asupra ficatului. În fine, bitterul suedez are un spectru mult mai larg de
aplicaţii (datorită compozitiei sale foarte complexe), dar ne vom opri
acum doar asupra acţiunii sale de stimulare a digestiei, motiv pentru
care este recomandat în special celor cu gastrită hipoacidă sau celor care
se confruntă cu indigestii frecvente.
Cui îi sunt contraindicate plantele amare
Plantele amare nu vor fi folosite de către persoanele extrem de
slăbite, care sunt într-o perioadă în care se confruntă cu surmenajul fizic
sau psihic. În mod special, pelinul nu va fi folosit de femeile aflate în
perioada de graviditate şi de către persoanele care suferă de gastrită
hiperacidă în fază acută.
Câteva repere de alimentaţie în timpul curei de purificare
În mod firesc, pe lângă administrarea unor plante menite să ajute la
eliminarea rapidă a substanţelor nocive din organism, este necesar ca
regimul alimentar să sprijine şi să stabilizeze acest proces benefic. În
acest context, ar fi extrem de potrivit ca măcar pe perioada curei de
dezintoxicare să urmaţi un regim vegetarian sau măcar lacto-vegetarian
pentru a susţine dezintoxicarea. De asemenea, ar fi util să consumaţi
câteva din alimentele-medicament recomandate în continuare:
Sucul proaspăt de mere şi sucul de morcovi - sunt foarte
hrănitoare, compensează o parte din deficitul de vitamine şi minerale
care poate apărea pe moment în cursul curelor de dezintoxicare. Sucul
de morcov este recomandat în mod special persoanelor cu predispoziţie
spre gastrită, inflamaţii ale colonului, în timp ce cel de mere este
recomandat persoanelor în vârstă sau mai slăbite, pentru plusul de
energie pe care îl aduce.
Fulgii de cereale (grâu, orz, ovaz) - prin conţinutul lor de fibre
vegetale sunt un ajutor foarte bun pentru curăţarea tubului digestiv. Mai
mult, anumite minerale din compoziţia lor vin să compenseze pierderea
masivă de minerale şi oligoelemente care apare pe moment atunci când
sunt folosite plantele depurative puternice.
Pâinea integrală - este folosită din aceleaşi raţiuni ca şi fulgii de
cereale, adică în special pentru conţinutul de fibre alimentare care
absorb şi ulterior elimină materiile reziduale din tubul digestiv.
Uleiul de măsline presat la rece - are un efect uşor laxativ, curăţă
vasele de sânge şi reglează nivelul colesterolului.
Varza crudă - se consumă sub forma de salată. Enzimele din
compoziţia sa catalizează anumite procese de dezintoxicare. Este
cunoscută şi ca un bun purificator al sângelui şi un protector al
stomacului.
Miezul de nucă, seminţele de dovleac şi floarea-soarelui - sunt
nişte surse de energie formidabile, de care avem din plin nevoie atunci
când corpul trebuie să facă faţă rigorilor unui proces de detoxifiere.

Read more....

Afectiuni tratate cu propolis

7 afecţiuni specifice primăverii care se previn şi se tratează cu
propolis

Gripa, guturaiul - un studiu realizat de către un cercetător
german, A. Scheller, a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de
tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie
cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea
pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4
zile, faţă de 6-7 zile la lotul martor.
Bronşita, bolile respiratorii cu secreţii abundente - se ia de
patru ori pe zi câte o lingură de miere propolizată, în cure de 3
săptămâni. Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează
progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refacând ţesuturile lezate de
către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile
respiratorii.

Gastrita, ulcerul - se pun 30 de picâturi de tinctură de propolis
pe o felie de pâine albă uscată se amestecă bine şi se înghite pe stomacul
gol. Se iau 4-6 asemenea doze pe zi, care au efect cicatrizant asupra
peretilor gastrici, reglează cantitatea de sucuri acide secretate. Reţineţi,
însă, că dacă nu se administrează pe o cantitate suficient de mare de pâine uscată, tinctura poate agrava, din cauza alcoolului pe care îl
conţine, gastrita.
Colita de fermentaţie şi de putrefacţie - se pun 50 de picături
de tinctură de propolis într-o lingură de miere şi se inghit pe stomacul
gol. Se iau 3 asemenea doze pe zi, înainte de masă. Vindecarea apare în
maximum 5 săptămâni. La persoanele cu colită de fermentaţie pe care
mierea de albine o agravează, se va lua aceeaşi cantitate de tinctură de
propolis pe pâine uscată. Medicul bulgar S. Nikolov a facut un studiu cu
acest tratament pe 45 de pacienţi suferind de colită, observând după o
lună la 43 dintre ei reacţii pozitive. În general, după maximum 20 de
zile, durerea şi celelalte simptome deranjante au dispărut, tratamentul
fiind continuat doar pentru consolidarea efectului.
Astenia - anumite substanţe numite flavonoide din compoziţia
propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei de primăvară. Ele
au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale
pentru organism (cum ar fi vitamina C), relansează activitatea
hormonală. Contra asteniei de primăvară se face o cură de trei
săptămâni cu miere propolizată, timp în care se iau 6 linguriţe din acest
preparat pe zi.
Căderile imunitare - studii facute în paralel în Japonia, Statele
Unite, Rusia au pus în evidenţă faptul ca propolisul activează foarte
puternic sistemul imunitar. Extractul alcoolic de propolis (adică
tinctura) administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate
ale sistemului imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determină o mult
mai mare rezistenţă la infecţiile cu orice tip de germen. Pentru creşterea
imunităţii se face o cură de 3 săptămâni, timp în care se iau câte 30-40
de picături de tinctură de propolis, de 4 ori pe zi.
Hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac - cercetările
făcute în spitalul de cardiologie din Jiangsu, China, au pus în evidenţă
că administrarea a 300 mg de propolis (aproximativ 150 de picături de
tinctură) zilnic conduce la scăderea presiunii arteriale, la normalizarea
ritmului cardiac, la scăderea cantităţii de colesterol din sânge. De
asemenea, s-au constatat efecte de refacere a elasticităţii vaselor de
sânge.

Alte boli care se tratează cu propolis

Boala canceroasă - peste 30 de studii, cu efecte mai mult decât
promiţătoare, cu extracte de propolis, folosite atât intern cât şi extern,
s-au făcut în diverse laboratoare de medicină experimentală şi spitale
din întreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picături de tinctură
administrate de 4 ori pe zi, propolisul împiedică dezvoltarea celulelor
maligne, creşte capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule
canceroase, ajută la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de
cancer. Rezultate bune s-au obţinut cu tratamentul intern cu propolis în
tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon şi genital, a
melanomului malign, a metastazelor pulmonare şi hepatice. Un studiu
facut în Iugoslavia mai pune în evidenţă că administrarea sistematică a
propolisului înlătură o bună parte a efectelor nefaste ale aplicării
radioterapiei în cancer. De asemenea, propolisul are efecte extraordinare
utilizat extern, pe plăgile canceroase.
Giardia - infecţia cu protozoarul Giardia lamblia cedează la un
tratament de 30 de zile făcut cu tinctură de propolis. Se iau 50 de
picături pe o bucăţică de pâine, de patru ori pe zi, înainte de masă.
Tuberculoza - un studiu făcut într-un spital din Rusia de V.H.
Karinova şi E.I. Rodionova pe 135 de pacienţi cu tuberculoză a avut
rezultate uimitoare. Ele au administrat, vreme de 10 luni, câte 7-10 ml
de tinctură pe zi. La trecerea acestui interval de timp, la aproape 25%
dintre pacienţi s-a constatat remisia completă a bolii, iar la ceilalţi - cu
excepţia a 12 pacienţi - îmbunătăţiri substanţiale ale stării de sănătate.
Toţi cei 12 pacienţi care nu au răspuns la acest tratament sufereau de
tuberculoză renală.

Tratamente externe cu propolis

Herpes cu diferite localizări - se aplică pe locul afectat tinctură
de propolis prin picurarea directă cu o pipetă, şi nu prin ştergerea cu un
tampon de vată (deoarece propolisul tinde să precipite mai rapid pe
tampon), până se creează o mică crustă pe suprafaţa tratată. Se repetă
procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade în 80% din cazuri
de 3-4 ori, iar posibilitatea de recidivă se înjumătăţeşte - aşa sună
concluziile unui studiu suedez efectuat în 1995.
Eczeme infecţioase - se pun zilnic comprese cu tinctură de
propolis care se ţin vreme de o oră. În eczemele uscate se fac aplicaţii
cu unguent de propolis sau cu cremă de gălbenele şi propolis, de 2-3 ori
pe zi.
Arsuri - în arsurile uşoare se fac aplicaţii cu unguent de propolis
sau unguent de propolis şi tătăneasă. În arsurile grave se aplică tinctură
de propolis - produce usturimi foarte puternice, dar efectele sale
vindecătoare sunt uimitoare.
Coşuri, acnee, furuncule, abcese - se aplică pe locul afectat
tinctură de propolis cu un tampon de vată. Efecte uimitoare în tratarea
coşurilor şi acneei are un preparat numit „Dermogent”, pe bază de
propolis şi alte câteva plante (rostopască, tătăneasă, coada-şoricelului
etc.), care în 24-48 de ore provoacă dispariţia formaţiunilor tratate de pe
piele.
Cancer de piele, tumori exteriorizate - se pune, vreme de o oră
pe zi, o compresă cu tinctură de propolis pe locul afectat. După
scoaterea compresei cu tinctură de propolis, pielea se lasă să se zvânte
la aer vreme de minimum 30 de minute. Tratamentul se face 30-60 de
zile încontinuu.
Ulceraţii pe piele, ulcer varicos - 64 de pacienţi cu ulcere de
gambă, cu vârste între 23 şi 98 de ani, au fost trataţi cu tinctură de
propolis şi unguent. S-au făcut aplicaţii zilnice cu tinctură pe zona
ulcerată şi tratament la periferie cu unguent de propolis. Durata
tratamentului a fost între 4 şi 12 săptămâni. La final, 19 din cei 64 de
pacienţi nu mai aveau nici un semn clinic al bolii, iar alţi 39 de pacienţi
erau într-o condiţie mult îmbunătăţită.

* Precauţii şi contraindicaţii

La anumite persoane propolisul poate da, administrat intern sau
în contact cu pielea, reacţii alergice. Din acest motiv, înainte de a începe
un tratament cu acest produs este necesar să facem un test, administrând
intern sau aplicând pe piele câteva picături de tinctură şi văzând care
este reacţia. Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie, inflamaţie, dacă se
declanşează catar respirator sau apare înroşirea pielii, nu se va face
tratament cu propolis. Un substitut excelent pentru propolis sunt
mugurii de plop şi tinctură de muguri de plop, care au efecte relativ
similare, dar sunt mult mai bine tolerate de către organism.

Read more....

GINSENGUL

Ginsengul (Panax ginseng) este una dintre plantele medicinale
emblematice ale lumii. A fost, se pare, prima dată cultivat în China, de
unde s-a răspândit pe tot continentul asiatic. În prezent, există o
multitudine de tipuri de ginseng, dintre care cele mai apreciate sunt cel
chinez şi cel coreean. Rădăcina acestei plante este considerată una
dintre cele mai bune adaptogene, motiv pentru care este folosită cu
succes într-o mare varietate de boli. Ce înseamnă plantă adaptogenă?
Plantele din această categorie sunt cele care măresc capacitatea şi viteza
de adaptare a organismului la condiţiile neprielnice de viaţă (frig, stres,
absenţa luminii, carenţe de alimentaţie etc.). În contextul articolului
nostru, interesează în primul rând efectul ginsengului de mărire a
imunităţii şi a rezistenţei organismului la frig şi la oscilaţiile de
temperatură.

Cum se administrează ginsengul

În farmaciile noastre, ginsengul se găseşte mai ales sub formă de
capsule care conţin pulbere de rădăcină, pură sau în amestec cu alte
plante chinezeşti. Aceste capsule se administrează conform
prospectului, doza pentru un adult fiind în jur de un gram de plantă pe
zi, în timp ce pentru copii ea se înjumătăţeşte sau se împarte la trei. De
asemenea, mai există şi fiole cu extract de ginseng, de obicei combinat
cu lăptişor de matcă. Se ia câte o fiolă pe zi. Un tratament pentru
mărirea imunităţii poate dura între zece şi treizeci de zile, putând fi
reluat periodic, atunci când ne simţim slăbiţi sau cu imunitatea scăzută.

Cui îi este recomandat ginsengul

Ca stimulent imunitar, această plantă este recomandată structurilor
mai puţin robuste, care au o rezistenţă redusă la efort şi intemperii. Este,
de asemenea, de un real folos persoanelor convalescente, mai în vârstă,
care se confruntă cu perioade de epuizare fizică sau intelectuală.

Precauţii la tratamentul cu ginseng

La femeile aflate la menopauza, ginsengul poate declanşa reacţii
cum ar fi bufeurile, reapariţia temporară a unor sângerări similare celor
menstruale. Este contraindicată administrarea ginsengului copiilor sub
10 ani. De asemenea, este contraindicată administrarea ginsengului
atunci când există afecţiuni tumorale, benigne sau maligne.

Read more....

ARNICA

Este o plantă superbă,cu flori mari şi galbene,care creşte pe pajiştile înalte alemunţilor nostri la începutul verii.Arnica(Arnica montana)este o “rivală” serioasa a echinaceei, având, pe lângă efectele imunostimulatoare,şi o acţiune antibiotică puternică, motiv pentru care

adesea este folosită pentru tratarea infecţiilor deja declanşate. Mai mult,
datorită efectelor sale antidepresive şi tonice cerebrale, este un excelent
remediu pentru perioada de toamnă-iarnă, când tonusul psihic este în
scădere (ceea ce afectează nefast capacitatea organismului de a se apăra
de boli).

Cum se administrează arnica ?


Având (în doze mari) o toxicitate destul de mare, arnica se foloseşte
intern, mai ales sub forma de tinctură, care permite o dozare exactă şi
are efecte foarte puternice în cantităţi mici. Tinctura de arnică se găseşte
în farmaciile naturiste şi se administrează de regulă câte 50 de picături,
diluate într-o jumătate de pahar de apă, de trei-patru ori pe zi.
Persoanele care au probleme de imunitate la nivelul gâtului vor face
gargară cu două linguriţe de tinctură de arnică, diluate într-o jumătate de
pahar cu apă.

Cui îi este recomandată arnica ?

La fel ca şi la echinacea, o cură de două săptămâni cu arnică este
recomandată persoanelor care nu au probleme majore de sănătate, dar
care vor să evite bolile iernii, în special răcelile. Cele mai spectaculoase
efecte se obţin însă în mărirea imunităţii persoanelor deja afectate de
boli cum ar fi guturaiul, faringita, amigdalita, bronşita, sinuzita,
eventual cronicizate. Tinctura de arnică completează foarte bine şi
tratamentul cu antibiotice de sinteză. Este indicată în bolile însoţite de
febră, în prevenirea şi în tratarea infecţiilor rinichilor şi căilor urinare.

Read more....