FRUNZELE DE MĂCRIŞ (Rumex acetosa)

Cu frunzele sale acrişoare şi înviorătoare, adevărat elixir pentru
persoanele astenice sau cu lipsă de apetit de viaţă, măcrişul este
remediul ideal pentru a ne trezi din amorţeala sfârşitului sezonului rece.
Ele stimulează digestia, au efecte detoxifiante, neutralizează otrăvurile
preluate din mediul înconjurător tot mai poluat. Se folosesc cu succes
pentru tratarea următoarelor afecţiuni:
Intoxicaţii cu mercur, plumb şi alte metale grele - se consumă o
salată obţinută dîntr-o mână de frunze proaspete cu jumătate de oră
înaintea mesei principale, de prânz. De regulă, o cură durează
paisprezece zile, iar în cazul persoanelor intoxicate cronic se reia de
cinci-şase ori.
Indigestie, inapetenţă - se mestecă câteva frunze proaspete de
măcriş înainte de masă. Principiile active din măcriş stimulează
producţia de sucuri gastrice, amplifică uşor apetitul şi măresc puterea de
digestie.
Senzaţie de vomă, migrenă - se iau 1-2 linguri de suc de măcriş la
intervale de o oră-două. La persoanele la care aceste probleme apar pe
fondul unor tulburări hepato-biliare, sucul de măcriş se amestecă în
proporţii egale cu cel de păpădie şi se administrează în acelaşi mod.
Alergie, eczeme alergice - se face o cură cu frunze de măcriş, o
mână pe zi, consumate ca atare sau sub formă de salată. Se consumă pe
stomacul gol, vreme de paisprezece zile, cu o pauză de patru-cinci zile,
după care se poate relua.
Pareze ale nervilor periferici, adjuvant în hemiplegie - se bea suc
de măcriş, un sfert de pahar dimineaţa şi un sfert de pahar seara, înainte
de culcare. Tratamentul se face în serii succesive, vreme de două
săptămâni, cu o săptămână de pauză.
IMPORTANT
Raţia maximă zilnică de frunze de măcriş este de 70-100 de grame
pentru un adult, peste această doză putând apărea fenomene de
demineralizare, tulburări digestive, ameţeli, tulburări nervoase.