Cimbrul de cultura

Cine nu-i cunoaşte aroma, care la vremea toamnei şi a conservelor se răspândeşte peste bucătării şi cămări? Imposibil de confundat,mireasma lui iute şi piperată e legată în amintire, mai ales de bunicile stăpânind peste putinile cu varză şi borcane de murături. Dar la fel ca toate ierburile bune de hrană, cimbrul este totodată şi una din cele mai puternice plante medicinale, despre care egiptenii spuneau că dăruieşte invulnerabilitate faţă de boli.

Cele două specii de cimbru

Sub aceeaşi denumire se ascund, de fapt, două plante diferite,
înrudite prin miros şi prin proprietăţile lor terapeutice, dar foarte clar
delimitate din punct de vedere botanic: cimbrul de cultură (Thymus vulgaris), cu un miros înţepător şi mai aspru, care îl face să fie folosit
doar ca remediu de sănătate, şi cimbrul de grădină (Satureja hortensis),
cu o aromă mai blândă şi foarte plăcută, care îl face foarte apreciat,
deopotrivă în bucătăria şi în medicina populară românească.

Cimbrul de cultură

Este o plantă originară din Grecia, de nici patruzeci de centimetri
înălţime, cu flori mici, de culoare roz-pal, care apar de la mijlocul verii
şi până toamna târziu. Se folosesc tulpinile înflorite, care se recoltează
acum, în octombrie, şi se pun la uscat pentru a fi folosite tot timpul
iernii. Cimbrul de cultură este un adevărat antibiotic natural, care nu
numai că distruge majoritatea bacteriilor şi microorganismelor
dăunătoare, dar întăreşte şi capacitatea organismului de a se autoapăra,
făcându-l mai puternic. Este un remediu ideal pentru sezonul rece fiind - aşa cum vom vedea - o adevărată pavăză împotriva tuturor bolilor şi neplăcerilor pe care sfârşitul de toamnă şi
apoi iarna le vor aduce.

Aplicaţii terapeutice interne ale cimbrului de cultură

Bronşita acută şi cronică, tuse convulsivă - ca remediu de
urgenţă se administrează câteva înghiţituri de infuzie fierbinte, cu efecte
bronhodilatatoare, expectorante şi calmante rapide. Pentru un tratament
de lungă durată se recomandă pulberea, din care se ia de trei ori pe zi
câte o linguriţă rasă. Tratamentul durează 4 săptămâni. Suplimentar se
fac băi fierbinti cu infuzie de cimbru, care au efecte puternice de întărire
a imunităţii.
Astm, pneumonie, infecţii respiratorii recidivante - se
administrează uleiul volatil, câte 2 picături de 3 ori pe zi, în cure de 10-
20 de zile. Este un antibiotic şi bronhodilatator redutabil. Administrat în
acelaşi fel, este şi un extraordinar adjuvant în tratamentul tuberculozei.
Colita de fermentaţie şi de putrefacţie - se ia o linguriţă rasă de
pulbere de cimbru de cultură de patru ori pe zi. Tratamentul durează
între 10 şi 21 de zile, putând fi reluat de câte ori este nevoie.
Infecţii renale şi urinare - cimbrul de cultură se poate lua la
întrecere în această categorie de afecţiuni cu cele mai puternice
antibiotice. Se foloseşte uleiul volatil, din care se iau 2-3 picături, în
miere, de trei ori pe zi. Pentru tratarea bolilor renale cronice se foloseşte
extractul alcoolic de cimbru de cultură, din care se administrează de
patru ori pe zi câte o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă, în
cure de 60-90 de zile. Acest extract alcoolic nu numai că distruge
microorganismele care afectează rinichii şi vezica, ci şi stimulează
activitatea renală.
Viermi intestinali, infecţii cu Giardia lamblia - o combinaţie
imbatabilă în tratarea acestei categorii de boli este cea dintre cimbrul de
cultură şi pelin. Pulberea celor două plante se amestecă în părţi egale şi
se pune apoi într-un borcan care se închide ermetic. Se administrează
câte o linguriţă din acest amestec, pe stomacul gol, de patru ori pe zi. Tratamentul se face vreme de trei săptămâni, iar dacă mai este necesar,
se poate relua după 10-12 zile de pauză.

Aplicaţii externe

Răni, ulcere pe piele - se fac spălături cu extract alcoolic de
cimbru. Acest extract are un efect antiinfecţios foarte puternic şi este, de
asemenea, un cicatrizant destul de bun.
Circulaţie periferică deficitară - se fac băi fierbinţi cu infuzie
de cimbru (5 litri la o cada cu apă). Aceste băi făcute săptămânal
activează puternic circulaţia, măresc căldura organismului şi întăresc
sistemul imunitar.
Reumatism - se pun cataplasme fierbinţi cu cimbru pe locul
afectat. Are efecte calmante şi antialgice.

Precauţii şi contraindicaţii
Supradozat, cimbrul de cultură, şi mai ales uleiul volatil extras din
el, dă reacţii adverse extrem de puternice: convulsii, vărsături, dureri
abdominale puternice, delir.
În general, cimbrul de cultură este contraindicat în cazurile de colon
iritabil, ulcer gastric şi gastrita hiper-acidă.