Boli ale aparatului genital feminin

VAGINITA

Este de obicei insotita si de inflamatia vulvei (vulvo-vaginite). Cauza este infectioasa si se datoreaza fie germenilor banali, fie gonococului, fie parazitului tricomonas sau unor micoze (ciuperci).
Formele clinice variaza in functie de germenul care le produce. In general se manifesta prin usturime si dureri intensificate de urinat si de raporturi sexuale. Uneori se instaleaza si mancarimi violente.
In infectia cu tricomonas secretia vaginala este spumoasa, aerata, de culoare galben-verzuie; in infectiile micotice secretia este groasa, grunjoasa, iar ca simptomatologie predomina senzatia de mancarime.
Tratamentul vaginitei indiferent de cauza care a provocat-o, trebuie aplicat ambilor parteneri, deoarece barbatul aparent sanatos, este in realitate purtator de parazit si poate reinfecta femeia.
Tratamentul consta in administrarea pe gura (orala) a medicamentelor specifice la ambii soti; femeia insa trebuie sa faca si un tratament local cu ovule si irigatii vaginale. In perioada tratamentului este obligatorie abstinenta sexuala. Uneori pentru o vindecare sigura este necesara repetarea tratamentului.
Folosirea de medicamente in irigatii vaginale fara indicatii precise poate sa agraveze boala si sa dea complicatii. Pentru prevenirea vaginitelor este obligatorie respectarea riguroasa a normelor de igiena intima si a vietii sexuale.
Raporturile sexuale intamplatoare, cu persoane necunoscute, de cele mai multe ori se platesc prea scump.

METRITA

Metrita, inflamatia uterului, poate fi localizata la nivelul colului uterin (metrita cervicala sau cervicita) sau a corpului uterin. Metritele cervicale sunt destul de frecvente si se manifesta prin scurgere abundenta, cu aspect vascos sau mucopurulent, datorita infectarii glandelor colului uterin.
In metrita cervicala se mai pot produce eroziuni in jurul orificiului colului uterin sau chiar adevarate rani care sangereaza putin. De aceea la aparitia acestor semne nu mai are rost sa se amane consultatia medicului, care de la caz la caz face un examen colposcopic, iar in cazuri care ridica suspiciuni, o biopsie.
In urma stabilirii diagnosticului trebuie urmat tratamentul corespunzator (aplicarea de ovule si pansament pe col, diatermocoagularea - distrugerea cu ajutorul curentilor electrici de inalta frecventa a mucoasei afectate sau tratamentul chirurgical care consta in extirparea colului uterin).
In ultimii ani s-a generalizat un tip de examen citologic denumit metoda Babes-Papanicolau, in toate colectivitatile de femei. Acest examen simplu s-a dovedit a fi foarte eficace in depistarea precoce a cancerului uterin. De aceea in interesul propriei lor sanatati, femeile trebuie sa se prezinte, cu incredere, la cabinetul medicului ginecolog, pentru un consult de rutina, cel putin o data pe an.

ANEXITA

Anexitele, inflamatii ale trompelor si ovarelor sunt numite si salpingo-ovarite sau metroanexite, deoarece de cele mai multe ori inflamatia intereseaza in grade diferite atat uterul, cat si trompele cu ovarele. Leziunile predominante sunt de obicei la nivelul trompei (salpinge), ovarul fiind mai rar si in mica masura atins de procesul inflamator. Leziunile anexiale sunt de obicei bilaterale, insa mai accentuate intr-o parte.
Simptomatologia bolilor aparatului genital la femeie se caracterizeaza in formele acute prin dureri de abdomen si in durerea spatelui, febra, secretie vaginala abundenta sau pierderi de sange. Intensitatea durerilor este variabila: uneori sunt surde, alteori violente si exagerate de eforturi de urinare, de scaun etc.
Tratamentul care consta in administrarea de antibiotice, calmante vitaminoterapie, repaus la pat, poate duce la vindecare. Nici in acest domeniu medicamentele singure nu pot sa duca la rezolvare deplina, nu pot sa faca minuni. In cazul tratamentului necorespunzator vindecarile care survin nu sunt depline, aparand recidive frecvente, complicatii si, treptat, boala se cronicizeaza.
Anexita cronica se caracterizeaza prin dureri persistente in bazin uni sau bilaterale, accentuate de frig, oboseala, menstruatie. Raporturile sexuale, dureroase si ele, incep sa fie evitate. Deseori apar tulburari menstruale.
Sterilitatea este una din urmarile frecvente ale inflamatiilor genitale cronice. Tratamentul formelor cronice fiind mai dificil si de lunga durata, trebuie luate toate masurile pentru a se evita imbolnavirea acuta, iar cand aceasta are loc, trebuie tratata cu toata grija pana la completa ei vindecare.

Read more....

Porumbul

Planta adusă în urmă cu mai bine de jumătate de mileniu din
America de către primii exploratori spanioli a fost aclimatizată în
România abia în jurul anului 1700. Dar, deşi a fost cultivată târziu, s-a
răspândit extrem de rapid, devenind un aliment de bază mai ales în
lumea satelor, unde mămăliga a înlocuit pâinea. Este inutil să mai
spun cum se prepară mămăliga, ea fiind azi o specialitate a bucătăriei
româneşti. Ar mai trebui doar adăugate câteva dintre calităţile
terapeutice ale acestei mămăligi, calităţi care nu sunt deloc de neglijat,
ea putând fi un ajutor preţios în tratarea unor afecţiuni.
Obezitate - mai mult ca orice aliment, mămăliga conferă o senzaţie
de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia
sa.
Hipotiroidie - studiile de specialitate au arătat că la cei care
consumă regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie,
cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de tonus fizic şi mental, sunt
reduse considerabil.
Dischinezie biliară, dispepsie, colecistită - porumbul măreşte
secreţia de bilă şi facilitează evacuarea sa, având şi efecte
antiinflamatoare biliare. Consumul mămăligii în loc de pâine, asezonată
cu multe salate de crudităţi, duce la reducerea şi eliminarea în timp a
acestor probleme.
Gastrita hiperacidă şi ulcerul - sunt ameliorate de consumul de
mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de
reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă. Studiile de
nutriţie şi biochimie alimentară au arătat ca mămăliga consumată
frecvent ameliorează şi afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul,
menstruaţiile dificile cu sângerări abundente, anexita şi metroanexita,
litiaza renală, hepatita.
Cataplasmă cu mămăligă: în medicina populară românească se
ştie ca răcelile care nu cedează la nici un tratament se vindecă prin
aplicarea unei cataplasme cu mămăligă caldă. Pe pieptul bolnavului
se pune un ştergar subţire sau un tifon, iar pe acesta se întinde un
strat gros de mămăligă, atât de fierbinte cât se poate suporta
(atenţie, să nu apară opăriri!), după care se pune un material
impermeabil deasupra şi o pătură ca să păstreze căldura. Pacientul
se ţine astfel jumătate de oră, după care cataplasma se îndepărtează.
Acest tratament se aplică în bronşita acută şi gripă, pneumonie, tuse cronicizată. Aceeaşi aplicaţie se face în zona rinichilor pentru
tratarea colicilor renale şi a nefritelor, pe zona inferioară a
abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite şi cistite.

Read more....