Crema antireumatica "Puterea Calului"

Boli în care se folosesc seminţele de armurariu


Hepatita virală A, B şi C - numeroase studii efectuate în Statele
Unite au arătat ca flavonoidele din compoziţia seminţelor de armurariu
favorizează regenerarea celulelor hepatice, măresc capacitatea
organismului şi în special a ficatului de a se apăra de infecţii. Într-o
prima fază, armurariul se ia sub forma de infuzie combinată (întrucât se
recomandă un aport consistent de lichide): 1 litru şi jumătate pe zi,
vreme de 3 săptămâni. Apoi se face o pauză de 15 zile, după care
armurariul se administrează sub forma de pulbere, din care se ia o
linguriţă de 4 ori pe zi.
Icter, insuficienţă hepatică - silibinina conţinută de armurariu
împiedică procesul de acumulare a toxinelor în ficat, favorizează
activitatea celulelor hepatice, stimulează eliminarea compuşilor toxici
din celulele hepatice. Se administrează zilnic jumătate de litru de infuzie
combinată de armurariu, în cure de două săptămâni, cu o săptămână de
pauză.
Ciroza hepatică - o comisie medicală oficială din Germania a
dat în urma cu doi ani avizul favorabil pentru folosirea armurariului în
tratamentul bolnavilor de ciroză. Această plantă, se spune în raportul
comisiei, este un foarte bun stimulent al activitatii ficatului, împiedică
fibrozarea acestuia şi ajută la regenerarea sa. Se ia sub forma de pulbere
câte o linguriţă rasă de patru ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 15 zile de
pauză.

Diskinezie biliară, litiază biliară - se face un amestec de tinctură
de armurariu şi tinctură de anghinare, în proporţii egale. Se ia din
această combinaţie o linguriţă de patru ori pe zi, de preferinţă înainte de
mesele principale. Are un puternic efect de stimulare a producţiei de
bilă, favorizează eliberarea acesteia, împiedică acumularea calculilor la
nivelul vezicii biliare şi diminuează stările inflamatorii. Tratamentul se
recomandă şi în cazul dispepsiei sau al digestiei dificile.
Otrăvire cu ciuperci toxice - se consumă vreme de 10 zile din
abundenţă infuzie combinată de armurariu (minimum un litru pe zi),
care susţine activitatea hepatică şi neutralizează direct acţiunea unor
substanţe toxice din ciuperci (în special amanitina şi faloidina).
Intoxicaţie cu metanol, cu tetraclorura de carbon, cu metale grele (plumb, mercur), cu medicamente care atacă ficatul - se administrează vreme de o săptămână un litru şi jumătate de infuzie
combinată de armurariu pe zi. Este un tratament adjuvant foarte util
pentru protejarea organelor interne şi a sistemului nervos.
Alcoolism - se fac cure de trei săptămâni, cu două săptămâni de
pauză, cu infuzie combinată de armurariu, din care se bea un litru pe zi.
Armurariul nu diminuează depedenţa de alcool, însă ajută la refacerea
ficatului (greu încercat de consumul sistematic al acestei substanţe) şi,
foarte important, susţine activitatea nervoasă, ajutând chiar la
recăpătarea reflexelor şi a coordonării normale, reducând tremurul
membrelor şi alte simptome de acest gen.
Două aplicaţii externe
Psoriazis - se aplică o dată pe zi o cataplasmă cu pulbere de
seminţe de armurariu, pe locurile afectate. Suplimentar se face o cură
internă cu seminţe de armurariu, sub forma de tinctură, 4 linguriţe pe zi,
pentru dezintoxicare.
Adjuvant în cancerul de piele - o dată la două zile, se pun
cataplasme cu pulbere pe zona bolnavă. Suplimentar, se face un
tratament intern, aşa cum vom vedea în capitolul special dedicat bolii
canceroase.
Precauţii la tratamentul intern cu armurariu
Studiile efectuate până în prezent nu au pus deocamdată în evidenţă
efecte secundare nocive la administrarea armurariului pe cale internă
sau externă. Singura observaţie în aceste sens este că dozele mari pot
provoca (rareori) scaune diareice, caz în care se vor diminua sau, în
cazurile grave, se va întrerupe administrarea.
Armurariul şi cancerul
Seminţele de armurariu sunt „găselniţa” de ultima oră a
cercetătorilor care caută noi mijloace pentru prevenirea şi combaterea
bolii canceroase. Zeci de studii, unele dintre ele finalizate, altele în curs
de derulare, arată că seminţele acestei plante sunt un inamic redutabil al
cancerului. Ele sunt recomandate atât persoanelor sănătoase, pentru a
preveni această maladie, cât şi celor deja bolnave, pentru a o putea
combate şi pentru a-i diminua efectele nefaste asupra organismului.
Iată câteva elemente practice în acest sens:
Pentru a preveni cancerul: faceţi la fiecare schimbare de
anotimp o cură cu seminţe de armurariu, consumând 4 linguriţe de
tinctură pe zi, vreme de trei săptămâni. Această plantă activează
sistemul imunitar (favorizând fagocitarea celulelor maligne),
neutralizează radicalii liberi, reîntinereşte organismul. Studii făcute în
rândul populaţiilor mediteraneene şi din Asia Centrală, unde această
plantă este consumată în mod tradiţional, arată că incidenţa cancerului
este de până la trei ori mai mică la cei care consumă frecvent această
plantă.

Combaterea efectelor adverse ale chimioterapiei - este un
domeniu de maximă importanţă pentru cei care recurg sau au recurs la
medicaţia de sinteză, pentru combaterea bolii canceroase. Seminţele de
armurariu (arată studiile făcute în câteva spitale americane) sunt printre
puţinele remedii cunoscute care au eficienţă dovedită în combaterea
teribilelor efecte adverse ale citostaticelor. Un litru de infuzie combinată
de armurariu, consumată zilnic vreme de 20 de zile, susţine activitatea
hepatică, menţine capacitatea de luptă a sistemul imunitar şi împiedică
apariţia simptomelor neurologice, provocate de administrarea acestui tip
de medicaţie.
Cancerul de prostată şi hepatic - sunt cele două localizări ale
bolii canceroase, în care a fost verificată clinic acţiunea favorabilă a
seminţelor de armurariu sau a silimarinei (un complex de principii
active secretate de această plantă). Se ia câte o linguriţă de pulbere de
seminţe de 4 ori pe zi, în cure de 15 zile, cu 10 zile de pauză.
Alte forme de cancer, în care studiile de laborator au pus în evidenţă
acţiunea curativă a armurariului, sunt cancerul pulmonar, cancerul la sân, cancerul ovarian, cancerul la intestinul gros şi cancerul de piele. În prezent sunt în derulare studii care - se speră - vor confirma
eficienţa acestei plante lipsite de toxicitate în toate aceste forme de
cancer.


Read more....

ARMURARIUL (Silybum marianum)


Este o plantă ţepoasă, de vreun metru înălţime, cu tulpini şi frunze
de un verde şters, cu flori roşietice, care fac niste seminţe cu gust
ămarui. Acest scaiete este printre cele mai utilizate plante medicinale
din lume. De ce? Pentru că în seminţele sale se ascund substanţe cu o
extraordinară acţiune benefică asupra ficatului. Studii facute în
Germania, Statele Unite, Italia, Austria au arătat că armurariul este în
prezent unul dintre cele mai puternice remedii naturale contra
afecţiunilor hepatice, aflate în explozie în ultimul deceniu. Mai mult,
armurariul este un anti-toxic redutabil, ajutând organismul să reziste
celor mai puternice otrăvuri, de la ciupercile toxice, până la gazele
industriale sau metalele grele. Să cunoaştem în continuare mai bine acest remediu, cu adevărat miraculos.

Unde găsim armurariul

Armurariul (Silybum marianum) este la noi în ţară o plantă exclusiv
de cultură, care creşte în zone mai calde, cum ar fi Dobrogea, Oltenia,
sudul Moldovei, Subcarpaţii Sudici. Cândva se cultiva în aceste zone pe
suprafeţe intinse, fiind obţinut chiar un soi românesc original, numit „de
Prahova”, bogat în silimarină, principala substanţă activă a acestei
plante. În zilele noastre, planta este cultivată doar pe suprafete reduse,
de către producătorii particulari. Găsim în prezent seminţele de
armurariu în Plafar, sub forma de ceai sau preparate sub formă de
tinctură. Înainte de a cumpăra ceaiul de armurariu, uitaţi-vă cu atenţie la
termenul său de valabilitate, întrucât este o plantă cu principii active
foarte sensibile şi care se degradează puternic în timp. Din acest motiv
şi prepararea sa este foarte delicată.

Ceaiul de armurariu

Este, conform părerii cercetătorilor americani, varianta cea mai
puţin inspirată de a folosi armurariul, întrucât flavonoidele din
compoziţia sa se degradează puternic în contact cu apa clocotită. Din
acest motiv, formele de administrare preferabile sunt cele pe care le voi
prezenta în continuare:

Pulberea

Se obţine prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea după care se
face o cernere prin sita pentru făină albă. Ideal ar fi, spun biochimiştii,
să se macine pulberea cu 5-10 minute înainte de administrare, aşa încât
oxidarea principiilor active să fie cât mai redusă. Dacă procedeul vi se
pare dificil atunci păstraţi pulberea de armurariu într-un borcan ermetic
închis, la rece şi la întuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 linguriţă
rasă de pulbere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub
limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă.

Extractul hidroalcoolic (tinctură)

Este, probabil, forma de administrare ideală, pentru că acest
preparat se poate păstra mult timp (2 ani), fără a-şi pierde calităţile
terapeutice. Iată cum se prepară tinctura: se pun într-un borcan douăzeci
de linguri de pulbere de seminţe de armurariu, care se acoperă cu alcool
alimentar de 50 de grade, amestecând încontinuu. Când întreaga masă
de pulbere a fost acoperită, rămânând deasupra un strat de alcool de
două degete, se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul la macerat
vreme de 14 zile, după care se strecoară. Extractul obţinut se pune în
sticluţe mici, închise la culoare, şi se păstrează vreme de maximum 2
ani. Se administrează de regulă o linguriţă, de 4 ori pe zi.

Infuzia combinată

Cum arată şi numele, combină extracţia la rece cu cea la cald,
ajutând astfel la conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 1-2
linguriţe de pulbere de seminţe de armurariu se lasa la înmuiat într-o
jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se filtrează;
maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasă se opăreşte cu o
jumătate de cană de apă fierbinte 20 minute, după care se lasă la răcit;
se combină cele două extracte; se bea acest preparat cu un sfert de oră
înainte de masă. Doza: 3 căni pe zi.

Cataplasma

2-3 linguri de pulbere fin macinată din seminţe de armurariu se
amestecă cu apă călduţă pentru a forma o pastă ce va fi aplicată extern
pe locurile afectate. Se leagă deasupra un tifon curat, cataplasma fiind
menţinută astfel timp de minimum 2-3 ore.






Read more....

Afectiuni tratate cu propolis

7 afecţiuni specifice primăverii care se previn şi se tratează cu
propolis

Gripa, guturaiul - un studiu realizat de către un cercetător
german, A. Scheller, a arătat că la pacienţii care iau 50 de picături de
tinctură de propolis de patru ori pe zi, probabilitatea de a face o infecţie
cu virusul gripal scade cu până la 40%. De asemenea, la majoritatea
pacienţilor trataţi astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4
zile, faţă de 6-7 zile la lotul martor.
Bronşita, bolile respiratorii cu secreţii abundente - se ia de
patru ori pe zi câte o lingură de miere propolizată, în cure de 3
săptămâni. Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează
progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refacând ţesuturile lezate de
către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile
respiratorii.

Gastrita, ulcerul - se pun 30 de picâturi de tinctură de propolis
pe o felie de pâine albă uscată se amestecă bine şi se înghite pe stomacul
gol. Se iau 4-6 asemenea doze pe zi, care au efect cicatrizant asupra
peretilor gastrici, reglează cantitatea de sucuri acide secretate. Reţineţi,
însă, că dacă nu se administrează pe o cantitate suficient de mare de pâine uscată, tinctura poate agrava, din cauza alcoolului pe care îl
conţine, gastrita.
Colita de fermentaţie şi de putrefacţie - se pun 50 de picături
de tinctură de propolis într-o lingură de miere şi se inghit pe stomacul
gol. Se iau 3 asemenea doze pe zi, înainte de masă. Vindecarea apare în
maximum 5 săptămâni. La persoanele cu colită de fermentaţie pe care
mierea de albine o agravează, se va lua aceeaşi cantitate de tinctură de
propolis pe pâine uscată. Medicul bulgar S. Nikolov a facut un studiu cu
acest tratament pe 45 de pacienţi suferind de colită, observând după o
lună la 43 dintre ei reacţii pozitive. În general, după maximum 20 de
zile, durerea şi celelalte simptome deranjante au dispărut, tratamentul
fiind continuat doar pentru consolidarea efectului.
Astenia - anumite substanţe numite flavonoide din compoziţia
propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei de primăvară. Ele
au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale
pentru organism (cum ar fi vitamina C), relansează activitatea
hormonală. Contra asteniei de primăvară se face o cură de trei
săptămâni cu miere propolizată, timp în care se iau 6 linguriţe din acest
preparat pe zi.
Căderile imunitare - studii facute în paralel în Japonia, Statele
Unite, Rusia au pus în evidenţă faptul ca propolisul activează foarte
puternic sistemul imunitar. Extractul alcoolic de propolis (adică
tinctura) administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate
ale sistemului imunitar, le face mai „agresive”, ceea ce determină o mult
mai mare rezistenţă la infecţiile cu orice tip de germen. Pentru creşterea
imunităţii se face o cură de 3 săptămâni, timp în care se iau câte 30-40
de picături de tinctură de propolis, de 4 ori pe zi.
Hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac - cercetările
făcute în spitalul de cardiologie din Jiangsu, China, au pus în evidenţă
că administrarea a 300 mg de propolis (aproximativ 150 de picături de
tinctură) zilnic conduce la scăderea presiunii arteriale, la normalizarea
ritmului cardiac, la scăderea cantităţii de colesterol din sânge. De
asemenea, s-au constatat efecte de refacere a elasticităţii vaselor de
sânge.

Alte boli care se tratează cu propolis

Boala canceroasă - peste 30 de studii, cu efecte mai mult decât
promiţătoare, cu extracte de propolis, folosite atât intern cât şi extern,
s-au făcut în diverse laboratoare de medicină experimentală şi spitale
din întreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picături de tinctură
administrate de 4 ori pe zi, propolisul împiedică dezvoltarea celulelor
maligne, creşte capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule
canceroase, ajută la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de
cancer. Rezultate bune s-au obţinut cu tratamentul intern cu propolis în
tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon şi genital, a
melanomului malign, a metastazelor pulmonare şi hepatice. Un studiu
facut în Iugoslavia mai pune în evidenţă că administrarea sistematică a
propolisului înlătură o bună parte a efectelor nefaste ale aplicării
radioterapiei în cancer. De asemenea, propolisul are efecte extraordinare
utilizat extern, pe plăgile canceroase.
Giardia - infecţia cu protozoarul Giardia lamblia cedează la un
tratament de 30 de zile făcut cu tinctură de propolis. Se iau 50 de
picături pe o bucăţică de pâine, de patru ori pe zi, înainte de masă.
Tuberculoza - un studiu făcut într-un spital din Rusia de V.H.
Karinova şi E.I. Rodionova pe 135 de pacienţi cu tuberculoză a avut
rezultate uimitoare. Ele au administrat, vreme de 10 luni, câte 7-10 ml
de tinctură pe zi. La trecerea acestui interval de timp, la aproape 25%
dintre pacienţi s-a constatat remisia completă a bolii, iar la ceilalţi - cu
excepţia a 12 pacienţi - îmbunătăţiri substanţiale ale stării de sănătate.
Toţi cei 12 pacienţi care nu au răspuns la acest tratament sufereau de
tuberculoză renală.

Tratamente externe cu propolis

Herpes cu diferite localizări - se aplică pe locul afectat tinctură
de propolis prin picurarea directă cu o pipetă, şi nu prin ştergerea cu un
tampon de vată (deoarece propolisul tinde să precipite mai rapid pe
tampon), până se creează o mică crustă pe suprafaţa tratată. Se repetă
procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade în 80% din cazuri
de 3-4 ori, iar posibilitatea de recidivă se înjumătăţeşte - aşa sună
concluziile unui studiu suedez efectuat în 1995.
Eczeme infecţioase - se pun zilnic comprese cu tinctură de
propolis care se ţin vreme de o oră. În eczemele uscate se fac aplicaţii
cu unguent de propolis sau cu cremă de gălbenele şi propolis, de 2-3 ori
pe zi.
Arsuri - în arsurile uşoare se fac aplicaţii cu unguent de propolis
sau unguent de propolis şi tătăneasă. În arsurile grave se aplică tinctură
de propolis - produce usturimi foarte puternice, dar efectele sale
vindecătoare sunt uimitoare.
Coşuri, acnee, furuncule, abcese - se aplică pe locul afectat
tinctură de propolis cu un tampon de vată. Efecte uimitoare în tratarea
coşurilor şi acneei are un preparat numit „Dermogent”, pe bază de
propolis şi alte câteva plante (rostopască, tătăneasă, coada-şoricelului
etc.), care în 24-48 de ore provoacă dispariţia formaţiunilor tratate de pe
piele.
Cancer de piele, tumori exteriorizate - se pune, vreme de o oră
pe zi, o compresă cu tinctură de propolis pe locul afectat. După
scoaterea compresei cu tinctură de propolis, pielea se lasă să se zvânte
la aer vreme de minimum 30 de minute. Tratamentul se face 30-60 de
zile încontinuu.
Ulceraţii pe piele, ulcer varicos - 64 de pacienţi cu ulcere de
gambă, cu vârste între 23 şi 98 de ani, au fost trataţi cu tinctură de
propolis şi unguent. S-au făcut aplicaţii zilnice cu tinctură pe zona
ulcerată şi tratament la periferie cu unguent de propolis. Durata
tratamentului a fost între 4 şi 12 săptămâni. La final, 19 din cei 64 de
pacienţi nu mai aveau nici un semn clinic al bolii, iar alţi 39 de pacienţi
erau într-o condiţie mult îmbunătăţită.

* Precauţii şi contraindicaţii

La anumite persoane propolisul poate da, administrat intern sau
în contact cu pielea, reacţii alergice. Din acest motiv, înainte de a începe
un tratament cu acest produs este necesar să facem un test, administrând
intern sau aplicând pe piele câteva picături de tinctură şi văzând care
este reacţia. Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie, inflamaţie, dacă se
declanşează catar respirator sau apare înroşirea pielii, nu se va face
tratament cu propolis. Un substitut excelent pentru propolis sunt
mugurii de plop şi tinctură de muguri de plop, care au efecte relativ
similare, dar sunt mult mai bine tolerate de către organism.


Read more....

PROPOLISUL - panaceul primăverii

Cel mai puternic medicament al naturii e preparat în stupul albinelor

Nici n-apucă primăvara să vină, cu cortegiul ei de muguri şi flori, când roiurile de albine îşi pornesc deja colindatul prin lumina crudă a soarelui. Niciodată nu-i prea devreme, pentru ca zburătoarele harnice şi aurii să plece în căutarea nectarului. Dar prima urgenţă de primăvară o
reprezintă propolisul, unul dintre cele mai puternice medicamente ale naturii. Amestec de substanţe de consistenta răşinii, culese de pe cel puţin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o adevarată barieră de protectie. De altfel, cuvântul propolis vine din greacă şi
înseamnă „partea dinaintea cetăţii”. El a fost denumit aşa de către învăţaţii greci care, observând cum îşi construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevarată cetate.
Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând şi varietăţile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecţios cunoscut. Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc
aici, eficienţa să fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni.
Remediu de tradiţie în medicina naturistă din Romania, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multa ceară în el şi, ca atare, proprietăţile
sale sunt mult diminuate).

Preparate din propolis

Tinctură
Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem casnic: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la
macerat vreme de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe puţină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi.
Cu foarte putine excepţii, tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia să precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce acelaşi efect ca în cazul diluarii în apă.
Propolisul brut
O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem de mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în
faptul ca propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt inconvenient este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitand apoi o spălare îndelungată şi repetată.
Unguentul de propolis
Într-o ceşcuţă (50 ml) de untură încinsă pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctură de propolis şi o bucăţică de ceară de mărimea unei alune, după care se amestecă incontinuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, după care se amestecă în continuare până când se întăreşte. Preparatul se pastrează la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor şi a rănilor uşoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).
Apă de propolis
Aşa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calităţile sale. Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută din cinci linguriţe (aprox. 25 ml) de tinctură de propolis la un pahar de apă (200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simpla nu poate fi folosită, deoarece are o acţiune prea dură asupra ţesuturilor. Apa de propolis, obţinută în proporţiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (se fac clătiri atente ale gurii
după fiecare spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).
Mierea propolizată
Se obţine prin combinarea unei linguriţe de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Este un produs recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale.


Read more....

Remediu rapid contra sciaticii

Intr-o sticlă de lapte cu gura largă se pun 18 ardei iuţi (roşii) mărunţiţi, peste care se toarnă 100 ml ţuică curată de fructe de 40 de grade. Se lasă la macerat 10 zile, lângă o sursă potrivită de căldură. Se strecoară şi se trage la sticluţe mici, de culoare închisă. Se aplică pe un
tampon de vată, cu care se unge partea dureroasă (de obicei, seara, la culcare). Preparatul acţionează rapid asupra sciaticii şi boala nu recidivează. Dacă apar iritaţii pe piele, se recomandă ungerea în prealabil cu alifie de gălbenele.


Read more....

Regimul Ying si Yang

Regim alimentar disociat

Regimul este alternant, trei zile cu alimente yang, trei zile cu alimente yin. Regimul se tine strict, cel putin 90 de zile, si in functie de greutatea dorita, se poate prelungi corespunzator, avand in vedere ca se slabeste in medie 2 kg pe saptamana.

Alimente yang

Trei zile consecutiv se consuma alimente proteice.
Cantitati pentru o zi:
300-400 g carne de pui, vita sau peste, fiarta, la gratar sau la cuptor.
300 g iaurt, 300 g branza de vaci, 2 litri lichid (apa sau ceai de plante), un ou fiert.
Dupa fiecare masa se bea o cana de ceai fierbinte.

Alimente yin

Trei zile consecutiv se consuma alimente vegetale.
Cantitati pentru o zi:
600 g legume sub forma de salate, ciorbe, supe (cu putin ulei de masline, lamaie, bors sau otet pentru gust acrisor) sau sub forma de mancare, la cuptor, ghiveci (se pot folosi toate soiurile de legume).
200-300 g fructe (mai putin struguri, pere, fructe uscate).
500 ml suc de rosii sau suc de fructe.
100 g paine graham sau 200 g fulgi de porumb.
2 litri apa minerala plata sau ceai de plante.
Dupa fiecare masa, se bea o cana de ceai fierbinte. Este bine sa se manance cea mai mare cantitate de alimente in prima parte a zilei. Dupa ora 20, nu se mai mananca nimic. Se pot bea doar lichide.


Read more....
Blog Widget by LinkWithin