Rasina si cetinile de brad - partea 1

În pădurile de la munte, brazii şi pinii secretă spre
sfârşitul lui ianuarie, maximul de uleiuri aromate şi volatile - care îi
vor ajuta să treacă cu bine prin iarnă. Dincolo de încremenirea aparentă
a anotimpului, lumea vegetală are „abilitatea” de a se menţine într-o
continua transformare, mereu atentă la primejdiile din exterior. Din
acest proces continuu de adaptare şi de transformare a plantelor rezultă
şi o multitudine de remedii puternice, pe care noi, oamenii, le putem
folosi pentru a ne ocroti sănătatea. Două dintre ele, răşina şi cetinile de
brad - sunt cele mai accesibile medicamente vegetale proaspete ale
iernii.

Unde găsim şi cum recoltăm răşina

Răşina de brad se acumulează pe trunchiul arborelui, acolo unde
acesta a fost rănit, ea având un rol de dezinfectant şi de cicatrizant. Ca
atare, o vom putea recolta de pe orice traseu turistic montan, deoarece -
veti vedea - în aceste zone, brazii sunt, din pacate, adesea scrijeliţi şi au
scurgeri mari de răşină.
Răşina se desprinde de pe trunchi cu ajutorul unui cuţitaş, doar de
acolo unde stratul este gros şi nu mai este nevoie să răzuim trunchiul,
pentru a nu-l răni în plus şi pentru a nu lua şi bucăţi de scoarţă, care
ulterior ne vor deranja în procesul preparării. Răşina se poate depozita
în pungi de plastic, dar nu mai mult de câteva zile, deoarece le va
dizolva, sau în cutii metalice, în cazul în care vrem să o ţinem o
perioadă mai lungă de timp (termenul sau de valabilitate este de 3-4
ani).

Preparate pe bază de răşină

Tinctura

Se obţine foarte simplu, amestecând un pahar (200 ml) de alcool
alimentar tare, de 80-90 de grade, cu 3-4 linguri de răşină. Amestecul se
pune într-un borcan care se va închide ermetic şi se lasă minimum 3 zile
într-un loc călduţ, agitându-l periodic, aşa încât răşina să se dizolve cât
mai bine. Apoi preparatul se filtrează, iar tinctura rezultată se
depozitează în sticluţe care vor fi închise şi ele ermetic. Tinctura de
răşină de brad este un remediu cicatrizant, antiinfecţios şi antiinflamator
comparabil cu propolisul, dar mult mai bine tolerat de către organism.

Unguentul

Se prepară din şapte linguri de untură, o lingură de răşină de brad
cât mai curată şi câte o linguriţă de miere zaharisită şi de ceară de albine
(ambele le găsim în pieţe, la apicultori). Mai întâi se pune într-un vas la
foc mic untura şi se lasă până devine lichidă, după care se adaugă răşina
şi ceara, care se lasă şi ele să se dizolve complet, după care se ia vasul
de pe foc, se adaugă mierea şi se lasă să se răcească. Cât mai este cald,
unguentul se toarnă într-un borcan, care va fi închis şi lăsat în frigider,
unde se poate păstra până la trei luni.

Uleiul cu răşină

Într-o oală cu apă clocotită, ţinută pe foc mic, se pune un vas cu 100
ml (jumătate de pahar) de ulei de măsline, care se lasă să se încălzească.
După ce uleiul a devenit fierbinte, se pune o lingură de răşină şi se
amestecă bine până se dizolvă complet, după care se filtrează, se lasă să
se răcească şi se pune într-o sticlă care va fi închisă ermetic. Cu acest
ulei se fac fricţionări pentru combaterea afecţiunilor respiratorii şi se
aplică pe arsuri de gravitate mică şi pe contuzii, pentru o vindecare
rapidă.

Răşina în tratamente interne

Cistitele, cistitele cu hemoragie, infecţiile renale - se ia de 3 ori
pe zi câte o linguriţă de tinctură de răşină de brad, dizolvată în jumătate
de pahar de apă. Preparatul se administrează pe stomacul gol, în cure de
minimum 14 zile, având efecte antiinfecţioase, cicatrizante şi
regenerative epiteliale foarte puternice. De asemenea, răşina de brad (şi
într-o măsură şi mai mare cea de pin) are efecte de stimulare a diurezei
şi a activităţii rinichilor similare tincturii de ienupăr, dar fără acţiunea
iritativă a acesteia.
Tusea - se ia de 3-4 ori pe zi câte o linguriţă de tinctură de răşină,
amestecată cu o lingură de miere lichidă. Este un excelent calmant,
dezinfectant şi stimulent imunitar pentru zona gâtului.
Tabagismul - se administrează, o dată la patru ore, o jumătate de
linguriţă de tinctură de răşină de brad, amestecată cu o linguriţă de
miere de salcâm. Acest preparat decongestionează arborele bronşic de
secreţii şi, se pare, reduce dorinţa de a fuma, fiind de ajutor celor care
vor să renunţe la acest viciu extrem de periculos pentru sănătate.
Balonare şi colici abdominale care apar în contact cu frigul -
se administrează înainte de a ieşi din casă o linguriţă de tinctură pusă pe
o bucăţică de pâine uscată.
Infecţii intestinale, colita de fermentaţie - vreme de trei
săptămâni se administrează înainte de fiecare masă o bucăţică de pâine
uscată, pe care s-a pus o linguriţă de tinctură de răşină. Se iau minimum
trei doze pe zi.

Răşina în tratamente externe

Răcelile de tot felul - se face un masaj al întregului corp,
insistându-se asupra zonei toracice, cu ulei de răşină preparat după
metoda de mai sus. Este un remediu popular, care se foloseşte atât
pentru prevenirea îmbolnăvirilor, cât şi pentru vindecarea rapidă.
Amigdalita - se face gargară cu două linguriţe de tinctură de
răşina dizolvată în puţină apă. Această procedură are un efect
antimicrobian şi stimulent imunitar rapid, fiind recomandată şi în
faringită, traheită, faringo-amigdalită etc.
Negii - o bucăţică de răşină se pune pe locul afectat şi se acoperă
cu un plasture care să o fixeze. Răşina se ţine 24 de ore, după care se
schimbă, tratamentul făcându-se 7 zile la rând.
Rănile - se cicatrizează mult mai repede şi fără urme, dacă se
tratează cu tinctură de răşină. Aceasta se aplică folosind un tampon de
vată, cu care se înmoaie locul afectat, curăţat bine în prealabil.
Arsurile - atunci când sunt de gravitate mică, se tratează cu
unguentul de răşină, a cărui reţetă am prezentat-o anterior. Arsurile de
gravitate mai mare se tratează într-o primă fază cu tinctură de răşină,
pentru a preveni infecţia, după mai multe zile folosindu-se unguentul.
Eczemele infecţioase uscate - se tratează cu comprese cu
tinctură de răşină, care se ţin vreme de un sfert de oră, pentru a înmuia
tegumentele, după care se lasă să se usuce, iar deasupra se pune o
pelicula de ulei de răşină. Acelaşi tratament se aplică în cazul
contuziilor (vânătăilor), efecte mai bune obţinandu-se prin utilizarea
unguentului în locul uleiului.

Precauţii şi contraindicaţii

La anumite persoane, răşina poate provoca reacţii alergice, atât
administrată intern, cât şi în contact cu pielea. Din acest motiv, înainte
de a începe un tratament cu acest produs, este necesar să facem un test,
administrând intern sau aplicând pe piele câteva picături de tinctură şi
văzând care este reacţia. Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie,
inflamaţie, dacă se declanşează catar respirator sau apare înroşirea
pielii, nu va fi făcut tratament cu răşina. Răşina dizolvă substanţa din
care este alcătuită dantura, motiv pentru care nu se administrează pe
cale bucală decât sub formă de tinctură.

Read more....

CERENTELUL

Trecem pe lângă el de zeci de ori, fără să ştim că este o plantă
medicinală, şi încă una de prim rang. Cerenţelul are nişte flori mici,
galbene, cu cinci petale, este înalt de nici jumătate de metru, iar frunzele
sale sunt dinţate. Rădăcina este puternică, perenă (dormitează iarna în
pământ, reînviind odată cu primăvara) şi - foarte interesant - are un
miros care aduce aminte de cuişoare, datorită unei substanţe volatile pe
care o secretă ambele specii. Este extrem de răspândit, crescând în masă
la adăpostul umbros al pădurii, dar şi pe marginile de drumuri, pe lângă
casă ori pe locurile virane. Se culege de la el rădăcina (rizomul), care se
scoate toamna, în noiembrie, când are maximum de principii active.
Rizomii se dezgroapă, se spală rapid în curent de apă rece, se despică în
două sau în patru şi se usucă în strat subţire, în locuri lipsite de
umiditate şi bine aerisite. Atunci când rădăcinile capătă o consistenţă
lemnoasă şi devin casante, rupându-se cu un pocnet sec, procesul uscării
s-a incheiat. Rizomii de cerenţel se păstrează în săculeţi de hârtie, în
locuri curate şi lipsite de umiditate. Iată, în continuare, şi câteva utilizări
terapeutice ale lor.

APLICAŢII INTERNE

Faringita, amigdalita, bronşita cronică - se ia de trei ori pe zi
câte o jumătate de linguriţă rasă de pulbere de cerenţel. Tratamentul durează minimum 2 săptămâni în bolile acute şi 6 săptămâni în cele
cronice, având efecte puternic antibiotice, astringente (reduce catarul) şi
tonice.
Depresie psihică, melancolie, astenie fizică şi psihică - zilnic se
administrează două căni de infuzie combinată de cerenţel. Se fac cure de
şase săptămâni, cu două săptămâni de pauză. Cerenţelul este un
stimulent blând, dar puternic al sistemului nervos central, iar aceste cure
au o intensă acţiune tonică psihică, favorizând recăpătarea tonusului
interior şi a bunei dispoziţii.
Infecţii intestinale, dizenterie (adjuvant), diaree - se iau patru
linguri de pulbere de rădăcină de cerenţel pe zi, până la eliminarea
afecţiunii. Rădăcina de cerenţel are efecte antibacteriene, este un
astringent excelent şi, în plus, ajută la menţinerea vitalităţii pacientului.
Atunci când diareea sau dizenteria este însoţită şi de o puternică
deshidratare, se face o infuzie combinată din cerenţel şi coada-racului
(Potentilla anserina), în părţi egale (1 linguriţă din fiecare la o cană de
apă), din care se beau 3-4 căni pe zi.
Boala canceroasă - se administrează câte o jumătate de linguriţă
de pulbere sau jumătate de pahar de infuzie combinată de cerenţel, cu
treizeci de minute înainte de masă. Această plantă este foarte utilă ca
adjuvant în cancer, eliminând anumite tulburări conexe cu el. Astfel,
cerenţelul ajută la recăpătarea apetitului alimentar, amplifică procesele
de asimilaţie, oprind scăderea în greutate, împiedică apariţia
deranjamentelor intestinale (la care sunt predispuşi mai ales cei care ţin
regimuri de crudităţi). În plus, ajută la menţinerea tonusului fizic şi, mai
ales, psihic - element de maximă importanţă la bolnavii de cancer.
Hemoragie uterină, adjuvant în hemoragiile interne - se ia o
doza de şoc de 2-3 linguriţe de pulbere de cerenţel, după care se
continuă cu administrarea a câte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi,
vreme de 4-5 zile. Cerenţelul reduce sângerarile prin micşorarea
calibrului vaselor sanguine, ajută la combaterea anemiei produse de
hemoragii, menţine tonusul fizic, eliminând într-o mare măsură senzaţia
de slăbiciune care apare după hemoragii.

APLICAŢII EXTERNE

Afte bucale, gingivite, stomatite - se fac de 3-4 ori pe zi clătiri
ale gurii cu infuzie combinată de cerenţel. Tratamentul durează 6-12 zile
şi are o acţiune antiinfecţioasă, cicatrizantăa şi regenerativăa epitelialăa.
Dureri de dinţi - se pune pe dinte un tampon de vată impregnat
cu tinctură de cerenţel, care se ţine vreme de cinci minute. Are efecte
anestezice, eliminând pentru o perioada de 15-30 de minute durerea.
Dureri musculare - se face un masaj uşor al zonei afectate cu
tinctură de cerenţel, vreme de 10 minute, după care se aplică alifie de
arnică sau de tătăneasă.
Medicina populară: despre cerenţel se spune că îi ajută să îşi
recapete puterile pe cei care au fost multă vreme bolnavi, pe cei care au
fost deocheaţi sau care sunt sub influenţa unui farmec sau al unui
blestem. Tot despre cerenţel se spunea că „ajută omul să-şi recapete
tăria, atât cea trupească, cât şi cea sufletească”. De aceea, vracii îl
dădeau ca fiertură sau plămădit în rachiu, pentru toate beteşugurile care
slăbeau trupul şi sufletul. Chiar pentru întărirea oaselor se dădea
cerenţel vreme de şapte săptămâni la rând, împreună cu rădăcina de
fierea-pământului (genţiana) şi iarba de coada-şoricelului.

Read more....

AMIGDALITA

Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Amigdalele sunt mase de tesut limfatic situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii, facand parte din sistemul imun al organismului.

CAUZE

Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce de asemenea si angina streptococica.
Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice.
Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara.

MOD DE TRANSMITERE


Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase. Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant.
Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore.

SIMPTOME

Principalul simptom al amigdalitelor este prezenta gatului inflamat si dureros la care sa mai adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la inghitire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor.
Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala (aflux excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, stranut si tuse, etiologia este cel mai probabil virala. Infectia virala a amigdalelor se vindeca de obicei fara tratament in aproximativ doua saptamani.
Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 °C, brusc instalata (febra usoara sau subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici, indica de obicei o infectie bacteriana. Prezenta acestor simptome impune consultul medical de specialitate pentru stabilirea diagnosticului, deoarece exista riscul infectiei faringiene streptococice. Cu toate ca angina streptococica este vindecabila de obicei fara tratament, o infectie streptococica netratata conduce la complicatii importante cum ar fi reumatismul articular acut (boala inflamatorie provocata de actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup A, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii).

Read more....

Tratament amigdalita

50gr propolis solid [se găseşte peste tot, în pieţe, la vânzătorii de produse apicole] se pune la macerat în 250ml de alcool rafinat, vreme de două săptămâni, agitându-se zilnic sticla. Se ia seară, înainte de culcare, o linguriţă de lichid amestecat cu miere de albine sau cu puţin zahăr. Nu se mai bea şi nu se mai mănâncă nimic după aceia vreme de 1 ora. Vindecare sigură atât pentru amigdalită cât şi pentru dureri în gât.

Read more....