Radacina de boz

Bozul (Sambucus ebulus) este fratele mai salbatic al socului, având
frunzele, florile şi fructele foarte asemănătoare cu ale acestuia, dar fiind
considerabil mai scund şi având o rezistenţă mult mai mare la condiţiile vitrege de mediu. Se distinge prîntr-un miros al frunzelor, al tulpinilor şi al rădăcinilor care poate fi caracterizat pe drept cuvânt ca nesuferit sau chiar dezgustător, dar care vom vedea că are rolul său în terapie (bozul este un inhibitor redutabil al apetitului alimentar).Rădăcina de boz este fără doar şi poate unul dintre cele mai puternice purgative şi detoxifiante din flora noastră, fiind o adevărată mătură pentru organism. Cel mai semnificativ însă este efectul acestei plante în curele de slăbit, unde este o armă redutabilă, probabil fără egal în flora noastră medicinală.

Unde găsim şi cum culegem rădăcina de boz

Puţine plante sunt atât de puţin pretenţioase ca bozul, care se aşează
oriunde este lumină destulă şi pământ cu multe resturi organice. Ca
atare, îl găsim de la munte până la câmpie, pe marginile de drum, în
locurile virane, pe malul apelor curgătoare, la margini de pădure.
Rădăcina să este adâncă şi foarte puternică, necesitând un efort
considerabil la dezgropare, care de obicei se face la sfârşitul lui
octombrie, când planta şi-a sfârşit vegetaţia, iar pământul este umezit de
ploile de toamnă şi, în consecinţă, mai uşor de săpat. După dezgropare,
rădăcina se spală în apă, se taie mărunt şi (în cazul în care nu o folosim
crudă) se întinde la uscat în strat foarte subţire, în locuri bine aerisite.

Forme de administrare

Plămădeala în ţuică
Este forma cea mai eficientă de administrare a rădăcinii de boz, care
este foarte puternică şi, ca atare, trebuie luată în preparate care să
permită o dozare foarte bună. Se prepară din 100 g de rădăcina
proaspătă, tăiată foarte mărunt, care se pun într-un litru de ţuică tare,
unde se lasă să macereze vreme de 5 zile. După trecerea timpului de
macerare se filtrează şi se pastrează într-o sticlă închisă la culoare. Se
iau de regulă 1-3 linguri pe stomacul gol, înainte de masă, pentru cura
de slăbire şi cu două ore înainte de masă, pentru efectul purgativ.
Maceratul la rece
Două vârfuri de cuţit de rădăcină de boz mărunţită se lasă la înmuiat
într-un pahar (200 ml) de apă, de seara până dimineaţa, când se filtrează.
Preparatul astfel obţinut se ia pe stomacul gol, câte 1-2 pahare pe zi.

Ce boli vindecă

Constipaţie - rădăcina de boz (mai ales macerată în ţuică) este
printre cele mai puternice remedii laxativ-purgative din flora noastră. Se
iau 1-2 linguri de plămădeală de două-trei ori pe zi, pe stomacul gol. De
regulă, un tratament durează două săptămâni, apoi se face o pauză de o
săptămână, după care se poate relua.
Obezitate, îngrăşare, apetit alimentar necontrolat - în tratarea
acestei categorii de afecţiuni, pe drept cuvânt bozul poate fi considerat
planta-minune. De ce? În primul rând pentru că rădăcina de boz
intensifică extraordinar procesele de eliminare, fiind un diuretic şi un
laxativ-purgativ redutabil, care produce o scădere rapidă în greutate.
Apoi, mirosul său destul de neplăcut, de care vorbeam mai sus inhibă
extraordinar de mult apetitul, dacă bozul este administrat înainte de a
mânca. Asadar, administrarea unei linguri de plămădeală de boz în ţuică
cu câteva minute înainte de masă este un remediu de slăbire care îi va
corecta şi pe cei mai înrăiţi mâncacioşi. Merită să încercaţi această
metodă, aducându-vă însă aminte de un singur lucru: este foarte
puternic şi, ca atare, trebuie luat cu măsură. În cazul în care abuzaţi de
el, este foarte posibil să aveţi o scădere mai bruscă în greutate decât
v-aţi dori şi, în plus, să vă confruntati cu un deranj stomacal destul de
serios.
Gastrita hipoacidă, capacitate de digestie slabă - părintele
Elefterie de la Mănăstirea Secu - un duhovnic şi un vindecător
excepţional - obişnuia să-şi trateze pacienţii cu probleme digestive cu
rădăcină de boz. Se ia un vârf de cuţit de pulbere din această rădăcină,
cu 20-30 de minute înainte de mesele principale. Efectul de stimulare şi
reglare ale digestiei este excepţional.
Cistita şi infecţii renale recidivante, ascita - de patru ori pe zi se
ia câte o jumătate de pahar de macerat la rece. În cazul în care este
contraindicat aportul suplimentar de lichide, rădăcina de boz se ia sub
formă de pulbere - câte un vârf de cuţit de 3-4 ori pe zi.
Precauţii
Rădăcinile de boz sunt un purgativ cu o acţiune extrem de drastică
şi care pot da efecte secundare extrem de neplăcute (deshidratare, colici
abdominale, stări de iritaţie a tubului digestiv). Din acest motiv este
extrem de important să nu se depăşească dozele menţionate în rândurile
de mai sus. De asemenea, această plantă sau extractele obţinute din ea
nu vor fi lăsate la îndemâna copiilor.
Contraindicaţii
Intern, planta nu va fi administrată persoanelor cu diaree, care
suferă de colon iritabil, gastrită hiperacidă, care sunt slăbite. Rădăcina
de boz este, de asemenea, contraindicată persoanelor care au senzaţie de
vomă accentuată.

Read more....

Sucul de cartofi

Se obţine prin centrifugarea tuberculilor foarte bine spălaţi în prealabil.
Este recomandat să fie consumat atunci când este foarte proaspăt,
altfel el oxidându-se rapid şi pierzându-şi o parte din calităţile
terapeutice. Constituie unul din cele mai blânde remedii din gama pe
care o vom prezenta acum, având efecte calmante, antiacide şi uşor
depurative. Ce îl face atunci un medicament puternic? Studii recente au
arătat că sucul foarte proaspăt de cartof conţine anumite substanţe
înrudite cu cortizonul, care au efecte de inhibare a dezvoltării tumorilor,
de oprire a proliferării virusurilor hepatice, efecte hipotensoare şi...
anticoncepţionale. Să vedem în continuare mai multe despre aplicaţiile
acestui remediu:
Obezitate - o jumătate de pahar de suc de cartofi băut cu un sfert de
oră înainte de fiecare masă (indiferent cât de săracă din punct de vedere
cantitativ ar fi) are efecte de inhibare a apetitului alimentar foarte
puternice. Mai mult, acest remediu stimulează din plin procesele de
eliminare, ceea ce determină o accelerare a procesului de slăbire.
Hepatita virală A, B, C - se bea de două ori pe zi o combinaţie
formată dintr-un sfert de pahar (50 ml) de suc de pătrunjel şi trei sferturi
de pahar (150 ml) de suc de cartofi. Cura durează vreme de 30 de zile,
cu o pauză de 10 zile, după care se poate relua. Efectele în tratarea
hepatitelor, cronice sau acute, sunt cu adevărat extraordinare.
Constipaţii uşoare, reumatism - se bea jumătate de litru de suc de
cartofi pe parcursul unei zile, timp de 2-3 săptămâni. Pentru a face
gustul mai suportabil, se poate adăuga şi suc de morcov.
Scorbut - sucul de cartofi este în această afecţiune unul din cele
mai puternice şi mai rapide remedii cunoscute. Se bea un pahar pe zi, în
timpul sezonului rece.
Cancerul gastric - se bea câte un sfert de pahar (50 ml) de suc de
cartofi de 3-4 ori pe zi. Pentru un gust mai blând şi un efect mai
puternic, se diluează cu suc de morcov. Efecte şi mai puternice se obţin
cu următoarea combinaţie, care are o eficienţă foarte mare şi în cazul
gastritei. Se face următorul amestec de sucuri: 100 ml cartofi + 100 ml
varza + 500 ml morcov. Se bea această cantitate pe parcursul unei zile.
În ciuda gustului destul de greu de suportat, acest amestec, băut în cure
de 20 de zile, are efecte excepţionale în această categorie de afecţiuni.
Dacă simţiţi ca va este greu să beţi foarte mult din această combinaţie,
puteţi înjumătăţi cantitatea zilnică.

Read more....

GENŢIANA (Gentiana cruciata)

Numele îi vine din Antichitate, de la Gentius, regele Iliriei, care a
descoperit şi a menţionat pentru prima oară într-un tratat această plantă
medicinală. De mai bine de două mii de ani, genţiana este folosită în
toata Europa ca tonic amar, ca anti-toxic şi stimulent al funcţiilor
ficatului. În medicina populară românească, ocupă un loc de cinste,
fiind denumită de către vindecătorii populari din nordul ţării „căpitanul
buruienilor de leac”. Este folosită ca tonic digestiv şi al întregului
organism, precum şi ca remediu împotriva diferitelor otrăviri. Are
tulpinile lungi, de până la jumătate de metru, şi arcuite, flori superbe -
albastru-mov, rădăcinile sunt lungi ca nişte fire şi extrem de amare,
motiv pentru care planta mai este numită la noi şi fierea-pământului. Se
recoltează la fel ca şi cerenţelul, în noiembrie, prin dezgropare. Uscarea
şi condiţionarea rădăcinii acestei plante se face întocmai ca şi la
cerenţel.
Iată în continuare câteva utilizări terapeutice ale genţianei:
Crize biliare, dischinezie biliară, prevenirea litiazei biliare -
se administrează rădăcina de genţiană sub formă de tinctură, din care se
ia câte o linguriţă, diluată într-un sfert de pahar de apă, de 3-4 ori pe zi.
Cele mai bune momente pentru administrare sunt dimineaţa, imediat
după trezire, şi cu un sfert de oră înaintea meselor principale.
Boli de ficat - rădăcina de genţiană are efecte tonice hepatice,
adică stimulează funcţia şi ajută la regenerarea celulei hepatice, inhibă -
conform unor studii recente - dezvoltarea virusurilor care afectează
ficatul. Se administrează contra hepatitei cronice şi acute, contra
sechelelor post-hepatice. De regulă, se administrează sub formă de
pulbere, din care se ia o jumătate de linguriţă de 3-4 ori pe zi, în cure de
6-12 săptămâni.
Balonare, dispepsie, constipaţie atonă - rădăcina acestei plante
excepţionale conţine un principiu activ numit amarogentina, care este
considerată cea mai amară substanţă din lume. Ea stimulează foarte
puternic secreţia şi eliberarea sucurilor gastrice şi a bilei necesare
procesului de digestie, stimulează peristaltismul, eliminând majoritatea
tulburărilor digestive. Se fac cure de câte 3-6 săptămâni cu macerat la
rece de genţiană, din care se ia câte un sfert de pahar de patru ori pe zi,
de preferinţă cu un sfert de oră înainte de masă.
Indigestii frecvente, gastrita hipo-acidă - un studiu german
condus de dr. Franz Goetzl a arătat ca tinctura de genţiană măreşte
simţitor puterea de digestie şi elimină senzaţia de greutate în stomac sau
de greaţă de dinainte şi de după masă. Se administrează o linguriţă de
tinctură de genţiană diluată în puţină apă, cu 10-15 minute înainte de
fiecare masă.
Lipsa poftei de mâncare la copii - se pun 10-15 picături de
tinctură de genţiană într-o linguriţă de miere şi se administrează cu un
sfert de oră - douazeci de minute înainte de a mânca. Acest remediu
simplu va declanşa prompt o poftă de mâncare sănătoasă.
Hipotiroidie şi tulburări conexe - se administrează ca adjuvant
în tratamentul acestei afecţiuni tinctură de genţiană, câte o linguriţă de
patru ori pe zi, în cure de trei luni, cu 15-30 de zile de pauză. Are
puternice efecte de stimulare a metabolismului şi favorizează - se pare -
secreţia normală de hormoni tiroidieni.

O APLICAŢIE EXTERNĂ:

Leziuni ale pielii cu risc de malignizare - se pun zilnic cataplasme
cu rădăcină de genţiană preparate astfel: se ia pulberea de rădăcină şi se
pune într-un vas în care se adaugă progresiv apă călduţă, amestecând
încontinuu, până se formează o pastă. Se înveleşte în tifon şi se aplică
pe locul afectat, unde se ţine vreme de 1-3 ore.

Medicina magică: rădăcina de genţiană împreună cu cea de
angelică scot - se spune - răul din trup şi din suflet. Despre Pintea
Viteazu se spunea că purta mereu cu el o ploscă umplută cu plămădeala
celor două rădăcini, pe care o folosea contra „răului la inimă”. Se
credea, chiar, că rădăcina de genţiană administrată nouă sau şapte zile la
rând are proprietăţi exorcizante, scoţând demonii care produc feluritele
boli, precum şi orice rău din trup.

Modul de preparare al rădăcinilor

Maceratul la rece

Se pun două linguriţe de pulbere de rădăcini (obţinută prin
măcinarea cu râşniţa electrică de cafea) într-un pahar (200 ml) de apă şi
se lasă vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, după care se
strecoară. Se consumă 1-3 pahare pe zi din acest macerat, întotdeauna
pe stomacul gol, cu minimum 15 minute înainte de masă. În funcţie de
afecţiunea tratată, cura cu astfel de macerate din flori durează 3-6
săptămâni.

Infuzia combinată

Se pun două linguriţe de pulbere de rădăcină într-un pahar de apă şi
se lasă să macereze vreme de 6-8 ore la temperatura camerei, după care
se strecoară. Extractul obţinut se pune deoparte, iar planta ramasă după
filtrare se opăreşte cu încă un pahar de apă, după care se lasă să se
răcească. În final, se combină cele două extracte, iar preparatul obţinut
se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura

Se pun într-un borcan douăzeci de linguri de pulbere de rădăcină,
care se acoperă cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecând
încontinuu. Când întreaga masă de pulbere a fost acoperită, rămânând
deasupra un strat de alcool de două degete, se închide borcanul ermetic
şi se lasă conţinutul la macerat vreme de 12 zile, după care se strecoară.
Extractul obţinut se pune în sticluţe mici, închise la culoare, şi se
păstrează vreme de maximum 2 ani. Se administrează de regulă o
linguriţă de 4 ori pe zi, în tratamente de 1-3 luni.

Read more....

PLANTELE AMARE

PLANTELE AMARE
Ocupă un loc cu totul aparte, fiind considerate adevăraţi catalizatori
ai organismului. Mai sunt denumite şi tonice amare, pentru că
majoritatea proceselor din corp sunt stimulate ca sub efectul unui tonic.
De obicei, se suprapune cura cu plante depurative cu cea cu plante
amare (vom vedea la modul de administrare în ce fel), aşa încât efectele
de dezintoxicare să fie cât mai puternice, într-un timp cât mai scurt.
Apoi, plantele şi remediile amare pot fi luate şi în afara regimurilor de
dezintoxicare, mai ales atunci când există probleme cu ficatul, cu bila
sau cu constipaţia, pentru a stabiliza efectele curelor de purificare. Iată
în continuare câteva plante amare cu efect extrem de puternic:
Pelinul
(Artemisia absinthum) - este un stimulent general extraordinar,
indicat în curele de purificare mai ales persoanelor cu un trai sedentar,
care prezintă o anumită lentoare a proceselor de digestie ori se confruntă
frecvent cu stări de astenie. Pentru că este destul de greu de suportat
altfel (din cauza gustului extrem de amar), se recomandă să fie
administrat sub forma de tinctură, care se prepară întocmai ca cea de
ienupăr, descrisa mai sus. Se iau 3 linguriţe de tinctură pe zi, diluate în
puţină apă, de regulă câte una înainte de masă. O cură cu tinctură de
pelin durează maximum două săptămâni, urmată de o pauză de 10 zile,
după care tratamentul se poate relua. Dacă nu se respectă timpul de
pauză, pelinul poate dă un gen de dependenţă nedorită.
Rostopasca
(Chelidonium majus) - este o plantă destul de toxică, dar cu efecte
asupra ficatului şi bilei extraordinar de puternice, fiind un drenor şi
regenerator neîntrecut. Se ia sub forma de pulbere, obţinută prin
măcinare cu râşniţa electrică de cafea - un vârf de cuţit (aproximativ
0,25 grame) de trei ori pe zi, pe stomacul gol.
Bitterul suedez - este un remediu pe care îl găsiţi în orice magazin
naturist şi care are la bază plante amare. De altfel, una din denumirile
sale este aceea de tonic amar suedez. Se administrează câte o jumătate
de lingură - o lingură, înainte de fiecare masă, puse în apă sau ceai.
Cum şi cât timp se administrează plantele amare
De regulă, depurativele se iau primele, cu minimum jumătate de oră
înainte de a mânca, în timp ce plantele amare se iau cu 10-15 minute
înainte de masă. Pentru ca efectul plantelor amare să fie complet, ele se
iau încă o săptămână după ce tratamentul cu depurative s-a încheiat.
Mai mult, în cazul în care există anumite perturbări hepatice sau
digestive, tratamentul cu tonice amare va fi continuat pe perioade lungi
de timp (de ordinul lunilor), în caz contrar, acumulările de toxine
reapărând într-un timp foarte scurt şi anulând practic eforturile făcute în
cadrul tratamentului de dezintoxicare.
Care sunt efectele plantelor amare
Fiind o completare adusă tratamentului cu depurative, plantele
amare contribuie la obţinerea efectelor de stimulare şi reglare imunitară
despre care am vorbit ceva mai sus. În plus, ele sunt un ajutor foarte
preţios pentru câteva categorii de persoane. Pelinul este un remediu
forte pentru compensarea efectelor sedentarismului şi pentru
combaterea atoniei digestive. Rostopasca este în mod special
recomandată persoanelor care suferă de dischinezie biliară (fiere
leneşă), pentru cele care au avut sau au hepatită (inclusiv formele virale
grave), care au suferit intoxicaţii majore, cu repercusiuni negative
asupra ficatului. În fine, bitterul suedez are un spectru mult mai larg de
aplicaţii (datorită compozitiei sale foarte complexe), dar ne vom opri
acum doar asupra acţiunii sale de stimulare a digestiei, motiv pentru
care este recomandat în special celor cu gastrită hipoacidă sau celor care
se confruntă cu indigestii frecvente.
Cui îi sunt contraindicate plantele amare
Plantele amare nu vor fi folosite de către persoanele extrem de
slăbite, care sunt într-o perioadă în care se confruntă cu surmenajul fizic
sau psihic. În mod special, pelinul nu va fi folosit de femeile aflate în
perioada de graviditate şi de către persoanele care suferă de gastrită
hiperacidă în fază acută.
Câteva repere de alimentaţie în timpul curei de purificare
În mod firesc, pe lângă administrarea unor plante menite să ajute la
eliminarea rapidă a substanţelor nocive din organism, este necesar ca
regimul alimentar să sprijine şi să stabilizeze acest proces benefic. În
acest context, ar fi extrem de potrivit ca măcar pe perioada curei de
dezintoxicare să urmaţi un regim vegetarian sau măcar lacto-vegetarian
pentru a susţine dezintoxicarea. De asemenea, ar fi util să consumaţi
câteva din alimentele-medicament recomandate în continuare:
Sucul proaspăt de mere şi sucul de morcovi - sunt foarte
hrănitoare, compensează o parte din deficitul de vitamine şi minerale
care poate apărea pe moment în cursul curelor de dezintoxicare. Sucul
de morcov este recomandat în mod special persoanelor cu predispoziţie
spre gastrită, inflamaţii ale colonului, în timp ce cel de mere este
recomandat persoanelor în vârstă sau mai slăbite, pentru plusul de
energie pe care îl aduce.
Fulgii de cereale (grâu, orz, ovaz) - prin conţinutul lor de fibre
vegetale sunt un ajutor foarte bun pentru curăţarea tubului digestiv. Mai
mult, anumite minerale din compoziţia lor vin să compenseze pierderea
masivă de minerale şi oligoelemente care apare pe moment atunci când
sunt folosite plantele depurative puternice.
Pâinea integrală - este folosită din aceleaşi raţiuni ca şi fulgii de
cereale, adică în special pentru conţinutul de fibre alimentare care
absorb şi ulterior elimină materiile reziduale din tubul digestiv.
Uleiul de măsline presat la rece - are un efect uşor laxativ, curăţă
vasele de sânge şi reglează nivelul colesterolului.
Varza crudă - se consumă sub forma de salată. Enzimele din
compoziţia sa catalizează anumite procese de dezintoxicare. Este
cunoscută şi ca un bun purificator al sângelui şi un protector al
stomacului.
Miezul de nucă, seminţele de dovleac şi floarea-soarelui - sunt
nişte surse de energie formidabile, de care avem din plin nevoie atunci
când corpul trebuie să facă faţă rigorilor unui proces de detoxifiere.

Read more....

Gastrita

Gastrita consta in afectiunea mucoasei gastrice reprezentata de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice. Aceste leziuni pot avea o evolutie autolimitanta ducand la cicatrizare sau dimpotriva pot duce la complicatii grave reprezentate in special de hemoragii sau perforatii.
Gastritele sunt clasificate, din punct de vedere al evolutiei, in acute si cronice. Din punct de vedere clinic ele pot fi asimptomatice sau insotite de anumite simptome clinice. Acestea uneori pot fi nespecifice, diagnosticul fiind dificil de stabilit, in aceste cazuri impunindu-se investigatii paraclinice precum: endoscopia, examenul histopatologic si investigarea bacteriologica a mucoasei gastrice.

Gastrita acuta este cauzata frecvent de ingestia unor medicamente (aspirina, antiinflamatorii - gastrita postconsum de AINS), de abuzul de bauturi alcoolice - gastrita etanolica, meselor copioase, condimentelor sau alimentelor dificil de digerat. In unele cazuri se instaleaza secundar ingestiei de substante caustice precum acidul sulfuric, clorhidric, acetic, substante care provoaca rani pe diferite portiuni ale mucoasei gastrice - gastrita acuta postingestionala. In alte cazuri poate fi provocata de refluxul bilei din duoden in stomac, in special dupa anumite interventii chirurgicale la nivelul stomacului ce favorizeaza refluxul bilios.
Gastritele acute pot fi clasificate in: gastrita acuta simpla, coroziva si alergica.
Evolutia gastritei acute poate fi de scurta durata cu tendinta rapida spre vindecare dupa administrarea tratamentului adecvat sau dupa indepartarea cauzelor. Neglijarea gastritei acute poate duce la cronicizare sau complicatii severe.

Gastritele cronice se caracterizeaza prin prezenta unor simptome dispeptice de lunga durata resimtite de bolnav la nivelul abdomenului superior si sensibilitate dureroasa epigastrica moderata. Gastrita cronica are o evolutie indelungata de obicei progresiva si poate duce in timp la atrofia mucoasei gastrice.
O complicatie severa a oricarei forme de gastrita este reprezentata de hemoragia de la nivelul mucoasei gastrice, manifestarile clinice fiind diferite in functie de cantitatea sangelui pierdut - de la usoara anemie, la scaune melenice si soc hemoragic.
Semnele clinice ale gastritei cronice sunt caracterizate prin senzatii de presiune si arsura in epigastru, dureri surde permanente, uneori cu iradieri dorsale ce pot fi influentate mai ales de schimbarea de pozitie sau de miscari.
Gastrita cronica de multe ori, este nemanifesta si se descopera intamplator. Unele cercetari medicale au aratat ca numai o treime din adulti au o mucoasa gastrica absolut normala, restul de doua treimi prezentand semne de gastrita.
Atunci cand sunt prezente simptomele, acestea sunt reprezentate la debut de dureri epigastrice de intensitate variabila si initial fara ritmicitate, care apar de obicei dupa mese mai condimentate, dupa consumul alimentelor mai acide sau mai greu digerabile, alcool, etc. Durerile sunt insotite de senzatie de balonare, satietate, mai rar apar chiar varsaturi postprandiale.
Printre cauzele gastritei cronice se mai numara infectia cu Helicobacter Pylori, refluxul biliar, utilizarea pe termen lung a medicamentelor de tip aspirina si auto-imunitatea (boala Biermer).
Frecvent se manifesta printr-o senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului numita pirozis, dar poate evolua si fara simptome.
Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool, anumite medicamente (spre exemplu aspirina, analgeticele, AINS - antiinflamatoarele nesteroidiene, dar si cele steroidiene, pot genera iritatii ale mucoasei gastrice pina la gastrita si uneori complicatii ale acesteia chiar administrate in doze uzuale la cei sensibili), abuzul de cafea, consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinti, infectia cu Helicobacter Pylori, ingurgitarea unor substante caustice, anumite boli infectioase, stresul, etc.
Pentru prevenirea gastritei, exista cateva principii de alimentatie ce pot fi aplicate si adaptate necesitatilor fiecaruia. Este utila eliminarea zaharul si alimentelor cu aditivi sintetici - explozia de cazuri de gastrita din ultimii ani este cauzata in buna masura si de alimentele imbogatite cu „E"-uri, intrucat ele pot afecta digestia, favorizeaza (in special zaharul) dezvoltarea bacteriei Helicobacter Pylori in stomac, sensibilizeaza, in timp, intreg sistemul digestiv si produc perturbari digestive in lant. Mai ales cei care au predispozitie sau sufera deja de gastrita trebuie sa evite strict zaharul si alimentele cu aditivi sintetici (in primul rand cei pentru gust, aroma si colorantii).

Se recomanda renuntarea la consumul de alcool - indiferent de provenienta sau de tarie - acesta alaturi de tutun este marele inamic al stomacului.
Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate sa declanseze pusee de gastrita printr-un mecanism simplu: stimularea gustativa intensa produce o secretie puternica de sucuri gastrice care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat.
Fumatul joaca un rol extrem de important in etiologia gastritei si ulcerului - se recomanda renuntarea cit mai rapida la fumat in cazul suferintei gastrice.

Read more....