Sunt printre primele fructe cultivate pe pământ. Mai întâi, perii au crescut spontan la poalele munţilor Himalaya, în urmă cu 6000 de ani.
Apoi au fost cultivaţi şi a început răspândirea lor gradată în Asia şi pe continentul european, având un loc privilegiat în grădinile regale din întreaga lume. Se spunea despre pere că aduc în sufletul fiinţei umane blândetea şi iertarea, fiind recomandate în alimentaţia persoanelor cu porniri colerice, care se enervează foarte uşor. Plinius considera că perele sunt fructele speranţei, care readuc optimismul şi favorizează pornirile generoase.
Despre valoarea terapeutică a acestor fructe nu s-a ştiut multă vreme
mai nimic. Studii recente au arătat, însă, ca perele se disting prin câteva
calităţi vindecătoare, rar întâlnite la alte alimente, fiind excepţionale în
tratarea afecţiunilor renale şi urinare, a bolilor cardio-vasculare, precum
şi în intoxicaţii şi în bolile care apar pe fondul deficienţelor imunitare.
Colita de putrefacţie - este eliminată într-o săptămână cu
următorul tratament: înaintea fiecăreia dintre cele trei mese principale se
consumă câte o jumătate de kilogram de pere proaspete. Regimul
alimentar în această perioadă şi 2 luni după tratament va fi exclusiv
lacto-vegetarian, fără nici un fel de carne, fără ouă, fără majoritatea
lactatelor (se pot consumă doar unt, smântână de fermentaţie şi iaurt).
Anemia (inclusiv cea care apare la copii) - se consumă zilnic
minimum un kilogram de pere, ca atare sau sub formă de nectar. Perele,
pe lângă faptul că sunt destul de bogate în fier, stimulează hematopoeza,
adică procesul de formare a globulelor roşii.
Infecţii asociate cu febra, deficienţe imunitare - se face o cură
de 1-2 săptămâni cu nectar de pere, din care se consumă minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizează producţia de celule cu rol imunitar,
ameliorează stările febrile, hrănesc organismul, ajutându-l să lupte cu
boala.
Hipertensiune, aritmie cardiacă, boli cardio-vasculare în general - studii recente au arătat ca un consum ridicat de polifenoli
(substanţe organice prezente mai ales în fructe) din surse naturale este în
strânsă legătură cu un risc mult mai scăzut de apariţie a bolilor cardio-
vasculare. Perele şi piersicile sunt cele mai bogate în aceste substanţe
naturale, mai ales când nu sunt tratate cu pesticide. Mai ales persoanele
cu predispoziţie spre această categorie de afecţiuni, sau la care bolile
cardio-vasculare sunt deja instalate, ar trebui să consume în timpul
toamnei mari cantităţi din aceste fructe, în special pere, netratate chimic.
Litiaza renală (mai ales cu uraţi) - se consumă zilnic, vreme de
2-3 săptămâni, câte 1-2 litri de suc de pere pe zi. Acest remediu nu
numai că dizolvă şi mărunţeşte pietrele, ci şi favorizează eliminarea lor
promptă, prin marirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent
stimulent al activităţii rinichilor, fiind folosite şi în scop profilactic,
împotriva litiazelor de orice fel.
Crema antireumatica "Puterea Calului"
Para - fructul sperantei
Boli ale gingiilor :Gingivita si paradontopatia
Bolile gingiilor sunt reprezentante de infectii bacteriene ale tesuturilor si osului ce inconjoara si sustin dintii. Mai sunt denumite boli parodontale.
Gingivita este o boala care afecteaza doar gingia (tesutul care inconjoara dintii). Bolile gingiilor sunt progresive si se intind sub linia de insertie a gingiei, afectand tesuturile de suport ale dintilor si osul, aparand parodontopatia.
Gingivita se manifesta prin gingii rosi, inflamate, care sangereaza cu usurinta la periaj. Deoarece gingivita nu cauzeaza, de obicei durere, majoritatea oamenilor nu urmeaza tratamentul necesar.
Parodontopatia apare cand bolile gingiilor progreseaza. Gingia se desprinde de pe dinti, lasand spatii adanci, unde bacteriile se pot dezvolta si distruge osul in care dintii sunt fixati. Gingiile se retrag ducand la aspectul de dinti lungi. Dintii devin mobili, pot cadea sau trebuie extrasi.
CAUZE
Bolile gingiilor sunt cauzate de inmultirea bacteriilor de pe dinti si gingii. Ele sunt prezente in placa (o substanta clara, aderenta, produsa in cavitatea bucala). Neindepartata la timp, aceasta placa se transforma in depozit aderent pe dinti.
Bacteriile din placa se hranesc cu zaharul din alimente sau bauturi, producand toxine si alte chimicale.
Toxinele irita gingiile, cauzand inflamarea si sangerarea acestora.
Placa se poate transforma intr-un depozit mineral, numit tartru, care irita gingiile si duce la desprinderea lor de pe dinti.
In timp ce bacteriile sunt cauza directa a bolilor gingiilor, o serie de alti factori afecteaza sanatatea gingiilor. Riscul de a dezvolta boli ale gingiilor creste in urmatoarele cazuri:
- fumatori sau persoane care mesteca tutun
- prezenta de antecedente familiale de paradontopatii (alti membrii ai familiei au asemenea boli, exista o componenta genetica)
- femeile care trec prin schimbari hormonale la pubertate, menopauza sau sarcina
- anumite medicamente, precum anticonceptionale, antidepresivele sau medicamentele pentru boli cardiace
- boli care slabesc sistemul imun, acesta neputand lupta cu infectia (diabetul zaharat, SIDA, leucemia, nivel ridicat de stress, dieta saraca in nutrienti).
SIMPTOME
Simptomele initiale sunt reprezentate de:
- gingii rosii, inflamate, sensibile
- gingii care sangereaza cu usurinta la periaj sau la folosirea atei dentare
Datorita faptului ca gingivita nu este dureroasa, simptomele pot trece neobservate si pacientul nu solicita tratament. Netratata, aceasta boala progreseaza. Ajungandu-se la parodontopatie simptomele devin notabile:
- gingii desprinse de pe dinti si retrase
- respiratie urat mirositoare, persistenta
- puroi la nivelul gingiilor
- o schimbare in relatiile dintre dinti in timpul masticatiei
- dinti mobili.
Postări
