Boli ce se trateaza cu ajutorul socului

Gripa, guturai, sensibilitate la epidemiile de gripă -
vaccinurile antigripale cele mai sofisticate au acum o concurentă
serioasă: tinctura de fructe de soc. Cel puţin aşa susţin cercetătorii, care
au testat extractul pe zeci de tipuri de virusuri care produc gripa.
Concluzia: substanţele conţinute de fructele de soc blochează infectarea
celulelor sănătoase de către virusurile gripale şi, ca atare, stopează
boala, atât în fazele incipiente, cât şi în cele avansate. Acţiunea fructelor
de soc este deocamdată unică în lume, nici un alt medicament de sinteza
sau natural neajungând la asemenea performante. Preventiv, în timpul
epidemiilor de gripă care se fac deja simţite la începutul toamnei, se fac
cure de două săptămâni, timp în care se iau 2-3 linguri de tinctură de soc
pe zi. Dacă gripa v-a „prins” deja, luaţi pe parcursul unei zile 2-4 linguri
de tinctură diluată în apă, timp de 7-10 zile la rând. Vindecarea se va
face mult mai rapid, iar în plus, vor fi mult diminuate anumite
simptome, cum ar fi febra, durerile musculare, stările de slăbiciune.
Obezitate, îngrăşare - Schema de administrare folosită în acest tratament
este cea prezentată la modul de obţinere a tincturii de soc.
Constipaţie, constipaţie cronică, colita de putrefacţie - se
administrează dimineaţa, pe nemâncate, una-trei linguri de tinctură de
soc, diluate într-o cană de apă. Tratamentul se face vreme de patru
săptămâni la rând şi se poate relua, la nevoie, după o pauză de 5-7 zile.
Herpes - atunci când apar primele simptome ale unei erupţii
herpetice (uşoară febră, nervozitate, usturime sau mâncărimi), se ia câte
o lingură de tinctură, diluată în jumătate de pahar de apă, din oră în oră,
în total 3-4 doze. Se menţine tratamentul vreme de o săptămână.
Anumite principii active din fructele de soc anihilează mecanismul
enzimatic prin care virusurile pătrund în celulele sănătoase, stopând
astfel boala ori grăbind vindecarea. Un fenomen similar se petrece şi în
cazul infecţiei cu temutul virus HIV, despre al cărei tratament vom vorbi
în continuare.
Adjuvant în tratamentul infecţiei cu HIV - se fac tratamente de
lungă durată cu tinctură de fructe de soc. Se administrează 2-4 linguri pe
zi, pe stomacul gol, în cure de 45 de zile, cu o săptămână de pauză, după
care se reia.
Pentru îmbunătăţirea vederii nocturne, adjuvant în tratarea
bolilor oculare - se iau zilnic 3-4 linguriţe de pulbere de fructe uscate
de soc. Administrarea se face pe stomacul gol, în cure de 3-4 săptămâni.
Anumiţi pigmenţi (care dau culoarea neagră boabelor), vitaminele şi
mineralele din compoziţia acestor fructe au un efect excepţional asupra
ochilor.
Adjuvant în tratarea tumorilor maligne şi benigne - o cură de
treizeci de zile cu tinctură de fructe de soc, administrată câte 2 linguri pe
zi, are efecte surprinzător de puternice, prin activarea sistemului
imunitar, element extrem de important în tratarea acestei categorii de
afecţiuni.
Psoriazis, alergie cutanată, sclerodermie, boli de piele
rezistente la tratamentele clasice - mai ales în lunile octombrie-
noiembrie, când multe boli de piele, cum ar fi psoriazisul sau
sclerodermia, tind să recidiveze sau să se agraveze, cura cu suc sau tinctură de fructe de soc este cât se poate de binevenită. Se
administrează zilnic 1-2 linguriţe de suc sau 3-4 linguriţe de tinctură, pe
o perioada de minimum patru săptămâni.
Precauţii şi contraindicaţii
Întrucât are un efect laxativ şi purgativ puternic, tinctura din
fructe de soc va fi administrată cu prudenţă în doze mari (peste 2 linguri
pe zi), pentru a nu accelera prea mult tranzitul intestinal. Cu excepţia
cazurilor în care se foloseşte tinctură de fructe de soc pentru slăbire
rapidă sau contra constipaţiei, este indicat să se ia zilnic şi câte una-
două linguriţe de pulbere de creţişoară (Alchemilla vulgaris) sau de
scoarţă de stejar (Quercus sp.), pentru a ţine sub control tranzitul
intestinal.
Preparatele obţinute din fructele de soc proaspete, mai ales
tinctură şi sucul, sunt contraindicate în cazurile de diaree acută şi
cronică, precum şi în cazul colitei de fermentaţie.
Persoanele care au un colon sensibil sau suferă frecvent de
balonare ar fi bine să consume în paralel cu preparatele din fructe de soc
şi anumite condimente cu rol carminativ şi antiinflamator intestinal:
seminţe de fenicul, seminţe de chimen, busuioc, mentă.
Atenţie la toxicitatea socului
Fructele de soc sunt foarte puternice ca remediu, fiind mai degrabă
medicament decât aliment. Şi ca orice medicament ingerat în doze prea
mari, poate da reacţii adverse cât se poate de neplăcute: vomă, arsuri la
stomac, inflamarea gâtului, dificultăţi în respiraţie.
Dozele periculoase sunt de 200 de grame de fruct sau de suc şi de
300 de grame de tinctură pe zi.

Read more....

Bitterul Suedez - Afectiuni tratate

Pe cale internă:
Indigestie, balonare, dischinezie biliară - Se ia câte o linguriţă
de bitter, diluată în jumătate de cană de apă, de patru ori pe zi, înainte de
masă. În cazurile de indigestie, se poate administra imediat ce apar
simptomele neplăcute o doză mai mare de bitter - 2 linguriţe într-un
pahar cu apă.
Afecţiuni hepatice cronice - Plantele amare ale bitterului
acţionează cu mare putere în sensul decongestionării şi regenerării
ficatului. Se administrează câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, într-o cană de
apă (250 ml), pe stomacul gol. Se vor face cure de câte 2-3 săptămâni,
urmate apoi de o săptămână de pauză.
Anorexie, anorexie psihică - Încă din primele zile ale
administrării bitterului se declanşează o senzaţie naturală de foame,
simultan cu trezirea unui neobişnuit tonus psihic şi a poftei de viaţă,
stări care trebuie de altfel să caracterizeze orice om sănătos. Aceasta
conduce la o normalizare ponderală gradată, prin echilibrarea funcţiilor
digestive, ca şi a stărilor emoţionale. Se vor lua 3 mese pe zi, bitterul
fiind administrat cu 20 de minute înainte de fiecare masă, în doză de 1-2
linguriţe la o cană cu apă.
Boli de piele - Se face o cură de o lună cu bitter suedez, din care
se administrează câte o linguriţă într-un pahar cu apă, de trei ori pe zi,
pe stomacul gol. Efectele se instalează gradat, dar sunt persistente, fapt
ce va fi uşor constatat la cei predispuşi la eczeme ori acnee, precum şi la
cei care nu pot să scape de unele infecţii cu ciuperci sau bacterii cu
localizare pe piele. Tratamentul intern se asociază foarte bine cu
aplicaţiile externe descrise mai jos.
Afecţiuni alergice - Bitterul se foloseşte în cure de două luni. Se
administrează de patru ori pe zi, câte o linguriţă de bitter diluată într-un
pahar cu apă. Modul de acţiune a preparatului în cazul acestor afecţiuni
nu este încă pe deplin elucidat, se pare însă ca efectul tonifiant şi
purificator puternic asupra principalelor organe de eliminare şi drenare
din corp (ficat, rinichi, plămâni), conduce gradat la o reglare a reacţiilor
imunitare ale organismului.
Tulburări menstruale (ciclu menstrual neregulat, dureros,
abundent) - Administrarea se realizează într-un mod aparte: cu 4-5 zile
înaintea menstruaţiei, se administrează câte o linguriţă de trei ori pe zi,
iar în primele două zile în care ciclul menstrual s-a declanşat, se
administrează câte o jumătate de linguriţă de 5-6 ori pe zi, diluată într-
un pahar cu apă.
Cistita, infecţii renale - Sunt afecţiuni în care bitterul exercită
printre cele mai puternice efecte. Se administrează câte o linguriţă de
patru ori pe zi în 250 ml de apă (se consumă astfel zilnic un litru de apă
cu preparat). În cazurile de criză, se vor aplică suplimentar comprese
calde cu bitter pe zona vezicii urinare sau a rinichilor, după caz.
Viermi intestinali - Se administrează de trei ori pe zi câte o
linguriţă de bitter suedez, diluat într-un pahar cu apă.
Guturai (raceală), gripă - Bitterul se administrează din trei în
trei ore, pe întreaga durată a zilei, în doză de o jumătate de linguriţă - o
linguriţă la un pahar cu apă. Are efecte de eliberare treptată a căilor
respiratorii, de reducere a inflamaţiilor şi a durerilor gâtului, de uşurare
a respiraţiei şi reglare a temperaturii în caz de febră. De asemenea, are
efecte de stimulare imunitară.
Febra - Este recomandat ca bitterul să fie administrat chiar de la
începutul declanşării stărilor febrile. În aceste cazuri, în primele zile se
va administra din două în două ore câte o linguriţă la o jumătate de
pahar cu apă. Alimentaţia trebuie să fie foarte uşoară în acest interval,
bazată mai mult pe legume, fructe şi băuturi naturale (sucuri proaspete
din citrice sau apă plată). Odată cu reducerea temperaturii, remediul se
administrează normal, câte o linguriţă de trei ori pe zi.
Stări de greaţă dimineaţa, migrene - Se administrează atât
preventiv, câte o linguriţă de trei ori pe zi, cât şi ca adjuvant în cazul în
care au apărut aceste stări - câte o linguriţă din oră în oră, dar nu mai
mult de 5 administrări zilnic.
Reumatism, gută - Bitterul are un efect „cu bătaie lungă” în
cazul acestor boli, prin declanşarea proceselor de mobilizare şi
eliminare a toxinelor din tot corpul. Se va folosi în cure de lungă durată (3 luni), timp în care se administrează de patru ori pe zi câte o linguriţă
de preparat la o cană cu apă, pe stomacul gol. După o pauză de o lună,
cura se poate relua de mai multe ori.
Boli cardiace, asociate cu valori crescute ale colesterolului -
Bitterul suedez reduce valorile colesterolului, ajută la menţinerea
tinereţii şi flexibilităţii vaselor de sânge, având şi efecte tonice cardiace.
Se administrează în tratamente de minimum două luni, timp în care se
iau câte 3 linguriţe pe zi.
Boli ale pancreasului, adjuvant în diabet - Se iau 3-4 linguriţe
de bitter pe zi, diluate în apă. Plantele amare din compoziţia să au efecte
tonice şi antiinflamatoare asupra pancreasului.
Adjuvant în boala canceroasă - Este recomandat mai ales
pentru stimularea poftei de mâncare, reducerea senzaţiei de greaţă şi,
eventual, a febrei. În plus, are efecte de stimulare a imunităţii, motiv
pentru care poate fi un ajutor preţios în această afecţiune. Se ia o
linguriţă diluată în jumătate de pahar cu apă, înaintea fiecărei mese.
Pe cale externă:
Dureri de cap, tulburări nervoase posttraumatice - Se pune pe
ceafă o compresă cu bitter suedez, care se ţine minimum 30 de minute.
Răni, cicatrice persistente - Se spală rănile cu un tampon bine
înmuiat în preparat. Se stoarce apoi tamponul de vată înmuiata în bitter
suedez deasupra locului tratat, aşa încât pe zona afectată să se formeze o
crustă de preparat.
Arsuri uşoare şi medii - Se aplică cu ajutorul unui tampon de
vată bitter pe locul afectat.
Tromboflebită - Se pun comprese cu bitter suedez pe zona
afectată.
Luxaţii, entorse - Zilnic, se ţine vreme de două ore o compresă
pe zona articulaţiei accidentate.
Înţepături de insecte - Se scoate acul, după care se aplică o
compresă înmuiată în bitter.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul cu bitter suedez
Intern, datorită concentraţiei destul de mari de alcool, nu va fi de
regulă administrat nediluat. Excepţie vor face doar cazurile în care este
contraindicat aportul masiv de lichide în corp. Întrucât conţine plante cu
efecte abortive (pelin, angelică), nu va fi administrat intern femeilor
gravide.

Extern, va fi folosit sub forma de compresă, după ce se dă în
prealabil un strat protector cu cremă de gălbenele pe porţiunea de piele
care va fi tratată. De asemenea, după aplicarea pe porţiunea de piele, va
fi lăsată la aer măcar un sfert de oră, pentru a se zvânta. În cazul în care
apar senzaţii de arsură ori maceraţia puternică a tegumentelor,
tratamentul va fi întrerupt temporar.

Read more....

HREANUL

Cunoscut încă din vremea antichităţii, leac preţuit de greci şi
romani, hreanul era o plantă răspândită şi printre daci, care îi spuneau
usturonilă. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile şi
limpezeau mintea, din rădăcina dată pe răzătoare se coceau turte cu care
se vindecau gâlcile, iar ceaiul de flori alungau cele mai grele răceli.
Decăzut din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseşte rar ca
medicament şi mult mai des ca picanterie alimentară. Păcat!, forţa lui
vindecătoare e remarcabilă şi... gratuită.

Care este secretul puterii sale?
În primul rând iuţeala din rădăcini, care îl face să fie foarte eficient în
tratarea bolilor reumatice şi ale căilor respiratorii superioare. Pe urmă,
rădăcina de hrean este foarte bogată în vitamine (în special C şi din
complexul B) şi minerale, conţine substanţe antibiotice naturale,
enzime, fitohormoni etc. Numeroase leacuri populare pun în valoare acest „arsenal” de principii active ale hreanului în boli din cele mai
diverse, aşa cum vom vedea în continuare:

Reţete cu hrean

Tinctură de hrean

Se dau prin răzătoarea mică rădăcinile de hrean, se pun într-un
borcan până se umple o treime şi restul se completează cu alcool alb
alimentar de 80 de grade. Se lasă la macerat 8 zile, apoi se strecoară,
presând amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumătate de linguriţă de
3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se aplică
pentru tratarea reumatismului, plăgilor (rănilor) necrozate. Aplicarea
tincturii este uşor dureroasă, dar foarte eficientă.

Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de
miere, se amestecă bine şi se lasă câteva minute la macerat. Se
strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud.
Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cât să le
acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească,
apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi.
Recomandări: astm, bronşita cronică, afecţiuni ale căilor respiratorii
medii şi inferioare în general.

Energizant cu hrean

Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot,
şi se ţin timp de 12 ore în suc natural de lămâie (trebuie să le acopere).
Se scot ouăle din sucul de lămâie, se sparg şi se bat bine, după care se
pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de
hrean curăţat de coajă şi dat pe răzătoare, 1 litru de ţuică naturală tare
(palincă de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ţine la macerat într-un
borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele
principale, 1-3 linguri.

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin
răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă să se macereze conţinutul
vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri
din acest vin tonic pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi
reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este şi un tonic sexual şi un
afrodiziac foarte bun.

Făină de hrean

Rădăcinile de hrean se taie cubuleţe şi se pun pe calorifer sau în
apropierea unei surse de căldură ca să se usuce. Atunci când se elimină
complet apa şi devin uscate ca iasca, aceste cubuleţe se macină cu
râşniţa electrică de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic
iritative: făina de hrean, care se foloseşte în obţinerea decocturilor,
pentru cataplasme sau administrată ca atare. De regulă, măcinarea
rădăcinilor uscate pentru obţinerea făinii de hrean se face chiar înainte
de folosirea acesteia. Altfel, dacă este depozitată, pe măsură ce trece
timpul ea îşi pierde proprietăţile terapeutice.

Cataplasma cu hrean

Varianta 1: Se dă hreanul prin răzătoarea mică, după care se
înveleşte în tifon şi se pune pe locul afectat. Se ţine până când apare
senzaţia de arsură, după care se îndepărtează. Este aplicaţia externă cu
efectul cel mai puternic, dar este destul de dură, aşa încât adesea este
preferată o variantă mai blândă.
Varianta 2: Se pun într-un vas 2 linguri de făină de hrean şi 2
linguri de făină de seminţe de in, se adaugă apă şi se amestecă foarte
bine, până când se formează o pastă. Această pastă se înveleşte în tifon
şi se aplică pe locul afectat vreme de 1 oră.

Oţetul de hrean

Se rade o rădăcină de hrean şi se introduce într-o sticlă. Se toarnă
deasupra oţet de mere cu miere, până ce lichidul acoperă hreanul. Se
lasă să se macereze într-un loc cald, timp de zece zile, după care se
scoate din sticlă câte puţin lichid, care se utilizează pentru aplicaţii
externe. Este folosit cu succes contra parezelor faciale, contra
descuamării pielii şi a seboreei.

Indicaţii terapeutice ale hreanului

Guturaiul, tusea de diverse etiologii - se iau 5-6 linguriţe pe zi
de sirop de hrean, care se înghite încet, lăsându-l să acţioneze la nivelul
gâtului. Suplimentar se face gargară cu tinctură de hrean: trei linguriţe
de tinctură la un sfert de pahar de apă.

Bronşita cronică şi acută, astmul - se consumă zilnic 3-4
linguriţe de hrean ras, simplu sau în combinaţie cu morcov dat prin
răzătoare. Hreanul are efecte antibiotice puternice, expectorante şi
bronhodilatatoare.
Adjuvant în tuberculoza pulmonară - se administrează zilnic,
după mesele principale, câte 3-4 linguriţe din tonicul pe bază de hrean
descris mai sus.
Polipii uretrali - se iau zilnic câte 4 linguriţe de tinctură de
hrean, dizolvate în puţină apă.
Digestia lentă, gastrita hipoacidă - se consumă 2-3 linguri de
hrean ras fin, în timpul meselor principale. Suplimentar, se pot lua
înainte de masă 1-2 linguri de vin tonic cu hrean.
Anemia la adulţi - se iau cu câteva minute înainte de masă 3-4
linguri de vin tonic cu hrean.
Inapetenţa, anemia la copii - se consumă cel puţin o dată pe zi
o salată din hrean ras fin (1-2 linguriţe) şi sfeclă roşie (1-2 linguri).
Această minicură se ţine minimum o lună, fiind recomandată cu
precădere pe perioada iernii şi la trecerea de la sezonul rece la cel cald.
Reumatismul, guta - într-o cană de lapte cald se pun 1-2
linguriţe de hrean. Acest preparat se bea pe stomacul gol, de 1-2 ori pe
zi. Un tratament durează minimum 3 săptămâni.
Nasul înfundat (rinita cronică) - se consumă hrean ras: 2-4
linguriţe pe zi. Suplimentar se face tratamentul extern recomandat
pentru sinuzită.

Aplicaţii externe cu hrean

Sinuzita, rinita - într-o basma de culoare roşie (aşa cere tradiţia...)
se pun 2 linguriţe de hrean ras. Se aplică această cataplasmă pe zona
frunţii atât timp cât este suportată, având grijă să nu apară arsura pe
piele. Nasul se desfundă aproape instantaneu şi încep să fie eliminate
secreţii din abundenţă, curăţindu-se astfel căile respiratorii superioare.
Se recomandă să se facă acest tratament, cu efecte extrem de rapide,
câte patru-cinci zile la rând.
Bronşita, gripa, congestiile pulmonare - se aplică pe torace
cataplasme cu făină de in şi hrean (preparate după metoda de mai sus),care se ţin vreme de 30-60 de minute. Aplicaţia se repetă o dată la 2-3
zile.
Durerile reumatice - pe zona afectată se aplică o cataplasmă cu
hrean crud atât timp cât nu apare senzaţia de arsură. Suplimentar, după
îndepărtarea cataplasmei se poate aplică un unguent camforat.
Paradontoza - se mestecă îndelung hrean crud dat prin răzătoare
(eventual amestecat cu morcov ras pentru atenuarea iuţelii). La nivelul
gingiilor, hreanul are efecte de stimulare puternică a circulaţiei şi a
proceselor trofice.
Stomatita - 3-4 linguriţe de tinctură de hrean se dizolvă în jumătate
de pahar de apa. Se fac clătiri îndelungate ale gurii cu această soluţie.
Paralizia faciala - se aplică pe obraz, de două ori pe zi, o compresă
cu oţet de hrean, obţinut după reţeta de mai sus. Peste compresă se pune
un nailon şi se ţine o sticlă cu apă caldă, aşa încât să se obţina o uşoară
hipertermie locală. Fiecare aplicaţie durează 10-15 minute.

Reţete de frumuseţe

Ten palid, ofilit - se aplică cu un tampon de vată oţet de hrean, care
are efecte de activare a circulaţiei sanguine şi efecte tonice asupra pielii.
Menţinerea tinereţii pielii - se aplică pe obraz seara, înainte de
culcare, sirop de hrean, care se ţine vreme de 10-15 minute, după care se
îndepărtează cu un tampon de vată înmuiat în lapte.
Descuamarea tenului - se şterge zona afectată cu tinctură de hrean
(eventual diluată în puţină apă), după care se aplică un unguent de
gălbenele.

Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul cu hrean

Intern, hreanul se administrează cu prudenţă persoanelor cu colon
iritabil sau care suferă de gastrită hiperacidă. Abuzul de hrean în
alimentaţie duce la deranjamente digestive şi tulburări nervoase.
Extern, hreanul, mai ales sub forma de cataplasmă, va fi folosit cu
prudenţă la persoanele care au pielea sensibilă, alergică.

Read more....

ECHINACEA

Este o plantă înăltuţă, a cărei tulpină floriferă depăşeşte adesea un
metru, adusă din America de Nord, unde era un leac de căpătâi al pieilor
roşii.A fost preluată de către cercetătorii americani din medicina tradiţională a amerindienilor şi, ulterior, de către cei germani,care au descoperit faptul ca are efecte uimitoare de mărire a rezistenţei naturale a organismului la infecţii.

Se pare că cele mai spectaculoase rezultate le are,în timpul sezonului rece,în prevenirea gripei, fiind denumită adesea“vaccinul antigripal natural”.Cea mai folosită este specia cu flori roşii(Echinacea purpurea, foto 1),care este fără doar şi poate cel mai vândut stimulent imunitar de pe mapamond la ora actuală. Care sunt atuurile
acestui remediu? Acţionează relativ rapid (în 3-4 zile apar efectele de
mărire a capacităţii de apărare a organismului în fata infecţiilor),are o
toxicitate scăzută(este indicat şi copiilor mici),poate fi folosit pe termen lung, fără a da efecte adverse.

Cum se administrează echinacea?

Pe termen scurt,cel mai rapid şi simplu mod de administrare este tinctura, pe care o găsim în prezent în mai toate farmaciile şi magazinele naturiste. Se ia o linguriţă de tinctură de trei ori pe zi, de preferinţă pe stomacul gol, pentru prevenirea îmbolnăvirii. Atunci când răceala s-a instalat deja, se iau până la 4 linguriţe pe zi sau se apelează la remedii mai puternice, cum ar fi arnica. Pe termen mai lung, efecte extraordinare are pulberea de echinacea, care - deşi este mai greu de găsit în Plafar şi e ceva mai complicat de administrat - este mult mai eficientă decât tinctura. Se ia o jumătate de linguriţă de pulbere de echinacea, obţinută prin măcinarea plantei cu râşniţa electrică de cafea, de trei ori pe zi,în cure de minimum două săptămâni. Este un remediu excepţional atunci când simţim că ne încearcă răceala,când avem infecţii în gât,ale amigdalelor sau ale sinusurilor, care nu mai cedează. Reacţia imunitară potenţată de tratamentele cu pulbere de echinacea este atât de puternică,încât persoane care se tratau de un banal guturai au constatat dispariţia unor infecţii renale, a unor boli de piele de origine infecţioasă sau chiar a unor tumori benigne,care nu cedaseră la nici o altă formă de tratament.

Cui îi este recomandată echinacea?

Este în primul rând indicată persoanelor relativ sănătoase, care vor
să se ferească de bolile respiratorii din timpul iernii. O cură de 10-14
zile cu tinctură sau pulbere de echinacea măreşte considerabil capacitatea de apărare a organismului în faţa infecţiilor.Apoi,echinacea, mai ales sub forma de pulbere, este un adevărat elixir pentru persoanele foarte sensibile la frig,care fac guturai,se confruntă cu umflarea amigdalelor sau a ganglionilor la cea mai mică pală de curent.
O cură de o lună cu echinacea sub forma de pulbere ajută la eliminarea
gradată a infecţiilor persistente şi măreşte rezistenţa la bolile infecţioase.

Read more....