UTILIZĂRI INTERNE SI EXTERNE ALE LAVANDEI

UTILIZĂRI INTERNE ALE LAVANDEI

Dischinezie biliară, balonarea la bolnavii de bilă, crizele
biliare însoţite de dureri de cap - Se ia lavanda sub forma de pulbere,
administrată pe stomacul gol, câte o linguriţă de patru ori pe zi. Datorită
principiilor sale active amare, lavanda măreşte secreţia de bilă şi ajută la
evacuarea ei, calmând durerile abdominale şi activând digestia.
Depresia, anxietatea - în cazurile uşoare se ia lavanda sub formă
de tinctură - 1 linguriţă dizolvată în jumătate de pahar de apă, de 3-4 ori
pe zi, în cure de lungă durată (3 luni minimum). Uleiul volatil de
lavandă se administrează în depresiile şi crizele de anxietate severe:
două picături de ulei volatil amestecate cu puţină miere se iau de trei ori
pe zi, pe stomacul gol. Studiile făcute până în prezent au arătat că există
o anumită selectivitate a pacienţilor trataţi cu această plantă, unii
neavând o reacţie specială la uleiul volatil, în timp ce la alţii s-a
observat o ameliorare clară a stării lăuntrice, ameliorare tradusă prin
reducerea sensibilităţii psihice, estomparea fricilor şi angoaselor,
reapariţia dorinţei de viaţă.
Aritmie cardiacă, adjuvant în ischemia cardiacă apărută pe
fond de stres - Lavanda este prin excelenţă o plantă antistres, motiv
pentru care, administrată în cure de lungă durată, ameliorează şi, gradat,
conduce la vindecarea bolilor produse de acesta. În problemele cardiace
s-a observat o acţiune deosebit de favorabilă a tincturii de lavandă, care
acţionează direct la nivelul sistemului nervos central. Se administrează
de trei-patru ori pe zi câte o linguriţă de tinctură diluată în jumătate de
pahar de apă.
Viermi intestinali, infecţii cu protozoarul Giardia lamblia - Se
combină în proporţii egale tinctură de lavandă, de pelin şi de cimbru
(toate tincturile se prepară la fel ca cea de lavandă). Se ia din această
combinaţie de tincturi câte o linguriţă diluată în puţină apă, de patru ori
pe zi, înainte de masă. O cura durează minimum două săptămâni. Acest
tratament este eficient atât singur, cât şi în combinaţie cu remediile
alopate, a căror eficienţă o măreşte.
Oboseala, iritabilitatea psihică, insomnia - Cele mai bune
rezultate se obţin făcând băi cu lavandă, cu jumătate de oră înainte de
culcare. Suplimentar, este bine să puneţi sub pernă un mic săculeţ (ceva
mai plat) cu lavandă. Somnul va fi mai odihnitor şi mai lin, iar peste zi
veţi remarca o mult mai bună rezistenţă psihică şi stăpânire de sine.
Intern, se ia tinctură de lavandă: o linguriţă de trei ori pe zi.
Dureri de cap, migrenă, ameţeală - Ca remediu de urgenţă se
iau 1-2 picături de ulei volatil de lavandă cu puţină miere. Ca tratament
pe termen lung se recomandă pulberea de lavandă: o linguriţă de patru
ori pe zi, administrată pe stomacul gol.
Reumatism - Se face un ceai din o parte flori de soc şi două părţi
lavandă, o linguriţă din acest amestec fiind opărită cu o cană de apă,
după care se lasă să se răcească puţin şi se filtrează. Se beau pe zi 2-3
căni din acest ceai, cât mai cald (pentru ca efectul sudorific şi depurativ
să fie mai intens). Are un gust destul de greu de suportat, dar o cura de
10 zile cu acest ceai are efecte antireumatice excepţionale.
Tuse convulsivă, gripă, bronşită - 2 picături de ulei volatil se
amestecă cu o lingură de miere şi se administrează câte puţin din acest
amestec, care nu va fi înghiţit direct, ci va fi lăsat să alunece pe gât
pentru a-şi exercita din plin efectele antiinfecţioase şi calmante. Se iau
maximum 6 picături de ulei de lavandă pe zi la adulţi şi două picături pe
zi la copii.

FOLOSIREA EXTERNA A LAVANDEI

Adjuvant în pneumonie şi bronşita cronică - La 4 linguri de
lavandă proaspăt măcinată se adaugă apă, amestecând progresiv, până
când se formează o pastă, care se înveleşte în tifon şi se aplică pe piele.
Deasupra cataplasmei se pune o sticlă cu apă fierbinte şi se acoperă cu o
pătură, ca să păstreze căldura. Cataplasma se ţine minimum o jumătate
de oră.
Contra păduchilor şi a altor insecte parazite - 3-4 picături de
ulei volatil de lavandă se amestecă cu o linguriţă de oţet şi se aplică pe
păr (sau pe zona afectată), după care capul se acoperă vreme de câteva
ore, pentru a se forma un mediu de vapori de ulei volatil care vor
elimina insectele. Se aplică tratamentul 7-10 zile la rând.
Pentru creşterea părului - Se face un masaj la rădăcina părului
cu oţet de lavandă obţinut prin macerare după metoda de mai sus.
Intreţinerea pielii uscate - Imediat după baie se aplică uleiul
gras de lavandă (obţinut prin macerarea plantei în ulei de floarea-
soarelui, după metoda de mai sus) pe toată pielea, făcându-se în acelaşi
timp un masaj uşor.
Eczeme uscate, tumefacţii produse de loviri - Se aplică uleiul
gras de lavandă pe zona afectată de 3-4 ori pe zi.

Câteva utilizări casnice ale lavandei

Condiment de lavandă - amestecaţi în cimbrul cu care
condimentaţi mâncărurile puţină lavandă (într-o proporţie aproximativă
de 1:5). Mâncărurile vor căpăta o aromă deopotrivă delicioasă şi
rafinată, fiind, în plus, şi mai uşor digerabile. În zona sudică a Alpilor,
cimbrul amestecat cu lavandă se dă mâncăcioşilor pentru a le regla
apetitul şi a-i ajuta astfel să scadă spontan în greutate.
Pentru a scăpa de molii - se pun în dulap săculeţi cu inflorescenţe
de lavandă uscată. Zilnic, conţinutul săculeţilor se freacă în palme
pentru ca astfel să se degaje cât mai mult ulei volatil, care alungă
insectele.
Furnicile, puricii şi gândacii fug de mirosul de lavandă. Pentru a
scăpa de musafirii nepoftiţi, stropiti de două ori pe zi locurile în care
aceştia se ascund sau traseele pe care vin, cu o soluţie formată din 6
linguri de apă şi 10 picături de ulei volatil de lavandă.
Pentru a scăpa de mirosurile neplăcute din casă - puneţi într-o
cană de apă 10 picături de ulei volatil de lavandă şi 10 picături de ulei
volatil de mentă. Stergeţi cu această soluţie pereţii, podelele toate zonele
care degajă mirosuri neplăcute. Evitaţi suprafetele lăcuite, pentru că
uleiurile volatile sunt un dizolvant redutabil şi strică lacul.

Read more....

Lavanda sau levantica

„Spaima moliilor”, îmbătătoarea floare de levănţică este
totodată un remediu de sănătate, prea puţin cunoscut
Sfârşitul de vară şi începutul de toamnă este o perioadă privilegiată pentru plantele aromatice, care acum sunt în plină maturitate parfumând cu miresme întreg văzduhul.
Ce sunt plantele aromatice? Sunt specii care conţin o categorie cu totul specială de substanţe, aşa-numitele uleiuri aromatice (numite şi volatile sau eterice) care au, pe lângă calitatea lor de odorizant extrem de puternic, virtuţi terapeutice cu totul speciale. Multe din uleiurile volatile sunt mai puternice decât antibioticele în combaterea infecţiilor de tot felul, mai eficiente decât
remediile de sinteză în reglarea activităţii nervoase şi hormonale, fiind pe bună dreptate considerate adevărate medicamente ale viitorului.
Lavanda este prin excelenţă o plantă europeană, originară din zona Alpilor, unde creşte spontan, pe pajişti întinse de la poalele munţilor şi până la altitudini de 1700 de metri, îmbălsămând aerul cu un miros de neconfundat. Răspândirea acestei plante în întreaga Europa s-a făcut cu
sute de ani în urmă, când a patruns, prin Marea Britanie, până în zonele
îndepărtate ale Rusiei orientale.
Cum arată şi unde găsim lavanda
Lavanda (Lavandula angustifolia) este un subarbust cu o înălţime de
până la cincizeci de centimetri, cu tulpini subţiri şi lemnoase, frunze
mici, de un verde-cenuşiu, şi flori liliachii-roşietice. Întreaga parte
aeriană înflorită degajă o mireasmă puternică datorită uleiurilor volatile
secretate din abundenţă. La noi, ea este o plantă de cultură, cerinţele ei
faţă de climă (în special faţă de căldură) împiedicând-o să crească
spontan. O găsim cultivată în zona de deal şi de şes, în locuri unde
temperaturile, mai ales pe timpul verii, sunt mai ridicate. Din păcate, la
noi în ţară, în ultimii zece ani, suprafeţele pe care este cultivată lavanda
s-au restrâns tot mai mult, zeci şi sute de hectare de soiuri ameliorate de
lavandă fiind distruse sau lăsate în părăsire. Din acest motiv, o veţi găsi
destul de greu în magazinele naturiste, şi la preţuri ceva mai mari decât
cele obişnuite. Însă, veţi vedea, eforturile pentru a o achiziţiona merită
din plin, pentru că subtilele sale efecte vindecătoare sunt unice printre
plantele de la noi.
Reţete pe baza de lavandă
Pulberea de lavandă
Planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea sau în piuă, după
care se pune într-un borcan de sticlă închis ermetic, care se pastrează la
întuneric şi răcoare. Se ia o linguriţă de pulbere de 3-4 ori pe zi. Planta
se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. În
ciuda parfumului său dulce, veţi remarca faptul că are un gust
surprinzător de amar, motiv pentru care adesea este preferată tinctura.
Tinctură de lavandă
Se obţine prin măcinarea părţilor aeriene uscate, cu râşniţa electrică
de cafea, după care pulberea obţinută se pune într-un borcan care va fi
umplut până la o treime, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade.
După adăugarea alcoolului peste pulberea de plantă, borcanul se închide
ermetic şi se lasă la macerat vreme de 14 zile, agitând din când în când
conţinutul pentru o mai bună solubilizare a principiilor active. După
trecerea intervalului de timp necesar macerării, preparatul se filtrează
prin tifon, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici şi închise la
culoare. Se administrează pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi, câte o
linguriţă dizolvată în jumătate de pahar de apă.
Uleiul volatil de lavandă
Este preparatul cel mai puternic din lavandă, ce nu poate fi însă
obţinut casnic, ci numai prin procedee industriale (de obicei prin
distilare cu aburi). Îl găsim în magazinele şi farmaciile naturiste de la
noi. Intern: se iau amestecate cu miere sau pe o bucăţică de zahăr 2-3
picături de trei ori pe zi. Extern: uleiul se foloseşte amestecat în
unguente, adăugat la apa de baie, pentru aromatizarea aerului
încăperilor.

Atenţie: înainte de a folosi un ulei volatil pentru uz intern, citiţi cu
atenţie eticheta şi prospectul. Există şi uleiuri volatile numai pentru uz
extern, care sunt semisintetice şi foarte dăunătoare organismului,
administrate intern. În cazul în care în timpul tratamentului apar
simptome cum ar fi ameţeala, durerea de cap, greaţa, usturimea la
urinare, se întrerupe administrarea.
Oţetul aromatic de lavandă
Într-o sticlă cu gâtul larg se pun 10 linguri de lavandă mărunţită,
peste care se adaugă jumătate de litru de oţet de mere. Se lasă să se
macereze vreme de 10 zile la temperatura camerei, după care se
filtrează. Se foloseşte pentru fricţionări şi comprese.
Uleiul gras de lavandă
La jumătate de litru de ulei de floarea-soarelui rafinat se adaugă 5
linguri de lavandă uscată şi mărunţită. Se pune într-un borcan închis
ermetic şi se lasă să se macereze la soare sau în apropierea unei surse de
căldură vreme de 5 zile, după care se filtrează. Uleiul uşor aromatizat
obţinut se mai pune la macerat cu alte 5 linguri de lavandă vreme de
încă 5 zile, după care se filtrează ş.a.m.d., până când capătă un miros
foarte puternic de lavandă. Se foloseşte pentru masaje şi fricţionari.
Baia cu lavandă
Două mâini de lavandă se lasă la macerat în 2 litri de apă, vreme de
8-10 ore (de dimineaţa până seara), după care se filtrează. Planta rămasă
după filtrare se opăreşte cu încă 2 litri de apă clocotită, după care se
acoperă, se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se combină cele
două extracte, preparatul obţinut fiind adăugat în apa din cada de baie.

Read more....