Crema antireumatica "Puterea Calului"

Lavanda sau levantica


„Spaima moliilor”, îmbătătoarea floare de levănţică este
totodată un remediu de sănătate, prea puţin cunoscut
Sfârşitul de vară şi începutul de toamnă este o perioadă privilegiată pentru plantele aromatice, care acum sunt în plină maturitate parfumând cu miresme întreg văzduhul.
Ce sunt plantele aromatice? Sunt specii care conţin o categorie cu totul specială de substanţe, aşa-numitele uleiuri aromatice (numite şi volatile sau eterice) care au, pe lângă calitatea lor de odorizant extrem de puternic, virtuţi terapeutice cu totul speciale. Multe din uleiurile volatile sunt mai puternice decât antibioticele în combaterea infecţiilor de tot felul, mai eficiente decât
remediile de sinteză în reglarea activităţii nervoase şi hormonale, fiind pe bună dreptate considerate adevărate medicamente ale viitorului.
Lavanda este prin excelenţă o plantă europeană, originară din zona Alpilor, unde creşte spontan, pe pajişti întinse de la poalele munţilor şi până la altitudini de 1700 de metri, îmbălsămând aerul cu un miros de neconfundat. Răspândirea acestei plante în întreaga Europa s-a făcut cu
sute de ani în urmă, când a patruns, prin Marea Britanie, până în zonele
îndepărtate ale Rusiei orientale.
Cum arată şi unde găsim lavanda
Lavanda (Lavandula angustifolia) este un subarbust cu o înălţime de
până la cincizeci de centimetri, cu tulpini subţiri şi lemnoase, frunze
mici, de un verde-cenuşiu, şi flori liliachii-roşietice. Întreaga parte
aeriană înflorită degajă o mireasmă puternică datorită uleiurilor volatile
secretate din abundenţă. La noi, ea este o plantă de cultură, cerinţele ei
faţă de climă (în special faţă de căldură) împiedicând-o să crească
spontan. O găsim cultivată în zona de deal şi de şes, în locuri unde
temperaturile, mai ales pe timpul verii, sunt mai ridicate. Din păcate, la
noi în ţară, în ultimii zece ani, suprafeţele pe care este cultivată lavanda
s-au restrâns tot mai mult, zeci şi sute de hectare de soiuri ameliorate de
lavandă fiind distruse sau lăsate în părăsire. Din acest motiv, o veţi găsi
destul de greu în magazinele naturiste, şi la preţuri ceva mai mari decât
cele obişnuite. Însă, veţi vedea, eforturile pentru a o achiziţiona merită
din plin, pentru că subtilele sale efecte vindecătoare sunt unice printre
plantele de la noi.
Reţete pe baza de lavandă
Pulberea de lavandă
Planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea sau în piuă, după
care se pune într-un borcan de sticlă închis ermetic, care se pastrează la
întuneric şi răcoare. Se ia o linguriţă de pulbere de 3-4 ori pe zi. Planta
se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. În
ciuda parfumului său dulce, veţi remarca faptul că are un gust
surprinzător de amar, motiv pentru care adesea este preferată tinctura.
Tinctură de lavandă
Se obţine prin măcinarea părţilor aeriene uscate, cu râşniţa electrică
de cafea, după care pulberea obţinută se pune într-un borcan care va fi
umplut până la o treime, restul fiind completat cu alcool de 70 de grade.
După adăugarea alcoolului peste pulberea de plantă, borcanul se închide
ermetic şi se lasă la macerat vreme de 14 zile, agitând din când în când
conţinutul pentru o mai bună solubilizare a principiilor active. După
trecerea intervalului de timp necesar macerării, preparatul se filtrează
prin tifon, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici şi închise la
culoare. Se administrează pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi, câte o
linguriţă dizolvată în jumătate de pahar de apă.
Uleiul volatil de lavandă
Este preparatul cel mai puternic din lavandă, ce nu poate fi însă
obţinut casnic, ci numai prin procedee industriale (de obicei prin
distilare cu aburi). Îl găsim în magazinele şi farmaciile naturiste de la
noi. Intern: se iau amestecate cu miere sau pe o bucăţică de zahăr 2-3
picături de trei ori pe zi. Extern: uleiul se foloseşte amestecat în
unguente, adăugat la apa de baie, pentru aromatizarea aerului
încăperilor.

Atenţie: înainte de a folosi un ulei volatil pentru uz intern, citiţi cu
atenţie eticheta şi prospectul. Există şi uleiuri volatile numai pentru uz
extern, care sunt semisintetice şi foarte dăunătoare organismului,
administrate intern. În cazul în care în timpul tratamentului apar
simptome cum ar fi ameţeala, durerea de cap, greaţa, usturimea la
urinare, se întrerupe administrarea.
Oţetul aromatic de lavandă
Într-o sticlă cu gâtul larg se pun 10 linguri de lavandă mărunţită,
peste care se adaugă jumătate de litru de oţet de mere. Se lasă să se
macereze vreme de 10 zile la temperatura camerei, după care se
filtrează. Se foloseşte pentru fricţionări şi comprese.
Uleiul gras de lavandă
La jumătate de litru de ulei de floarea-soarelui rafinat se adaugă 5
linguri de lavandă uscată şi mărunţită. Se pune într-un borcan închis
ermetic şi se lasă să se macereze la soare sau în apropierea unei surse de
căldură vreme de 5 zile, după care se filtrează. Uleiul uşor aromatizat
obţinut se mai pune la macerat cu alte 5 linguri de lavandă vreme de
încă 5 zile, după care se filtrează ş.a.m.d., până când capătă un miros
foarte puternic de lavandă. Se foloseşte pentru masaje şi fricţionari.
Baia cu lavandă
Două mâini de lavandă se lasă la macerat în 2 litri de apă, vreme de
8-10 ore (de dimineaţa până seara), după care se filtrează. Planta rămasă
după filtrare se opăreşte cu încă 2 litri de apă clocotită, după care se
acoperă, se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se combină cele
două extracte, preparatul obţinut fiind adăugat în apa din cada de baie.


Read more....

Bitterul Suedez - Afectiuni tratate

Pe cale internă:
Indigestie, balonare, dischinezie biliară - Se ia câte o linguriţă
de bitter, diluată în jumătate de cană de apă, de patru ori pe zi, înainte de
masă. În cazurile de indigestie, se poate administra imediat ce apar
simptomele neplăcute o doză mai mare de bitter - 2 linguriţe într-un
pahar cu apă.
Afecţiuni hepatice cronice - Plantele amare ale bitterului
acţionează cu mare putere în sensul decongestionării şi regenerării
ficatului. Se administrează câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, într-o cană de
apă (250 ml), pe stomacul gol. Se vor face cure de câte 2-3 săptămâni,
urmate apoi de o săptămână de pauză.
Anorexie, anorexie psihică - Încă din primele zile ale
administrării bitterului se declanşează o senzaţie naturală de foame,
simultan cu trezirea unui neobişnuit tonus psihic şi a poftei de viaţă,
stări care trebuie de altfel să caracterizeze orice om sănătos. Aceasta
conduce la o normalizare ponderală gradată, prin echilibrarea funcţiilor
digestive, ca şi a stărilor emoţionale. Se vor lua 3 mese pe zi, bitterul
fiind administrat cu 20 de minute înainte de fiecare masă, în doză de 1-2
linguriţe la o cană cu apă.
Boli de piele - Se face o cură de o lună cu bitter suedez, din care
se administrează câte o linguriţă într-un pahar cu apă, de trei ori pe zi,
pe stomacul gol. Efectele se instalează gradat, dar sunt persistente, fapt
ce va fi uşor constatat la cei predispuşi la eczeme ori acnee, precum şi la
cei care nu pot să scape de unele infecţii cu ciuperci sau bacterii cu
localizare pe piele. Tratamentul intern se asociază foarte bine cu
aplicaţiile externe descrise mai jos.
Afecţiuni alergice - Bitterul se foloseşte în cure de două luni. Se
administrează de patru ori pe zi, câte o linguriţă de bitter diluată într-un
pahar cu apă. Modul de acţiune a preparatului în cazul acestor afecţiuni
nu este încă pe deplin elucidat, se pare însă ca efectul tonifiant şi
purificator puternic asupra principalelor organe de eliminare şi drenare
din corp (ficat, rinichi, plămâni), conduce gradat la o reglare a reacţiilor
imunitare ale organismului.
Tulburări menstruale (ciclu menstrual neregulat, dureros,
abundent) - Administrarea se realizează într-un mod aparte: cu 4-5 zile
înaintea menstruaţiei, se administrează câte o linguriţă de trei ori pe zi,
iar în primele două zile în care ciclul menstrual s-a declanşat, se
administrează câte o jumătate de linguriţă de 5-6 ori pe zi, diluată într-
un pahar cu apă.
Cistita, infecţii renale - Sunt afecţiuni în care bitterul exercită
printre cele mai puternice efecte. Se administrează câte o linguriţă de
patru ori pe zi în 250 ml de apă (se consumă astfel zilnic un litru de apă
cu preparat). În cazurile de criză, se vor aplică suplimentar comprese
calde cu bitter pe zona vezicii urinare sau a rinichilor, după caz.
Viermi intestinali - Se administrează de trei ori pe zi câte o
linguriţă de bitter suedez, diluat într-un pahar cu apă.
Guturai (raceală), gripă - Bitterul se administrează din trei în
trei ore, pe întreaga durată a zilei, în doză de o jumătate de linguriţă - o
linguriţă la un pahar cu apă. Are efecte de eliberare treptată a căilor
respiratorii, de reducere a inflamaţiilor şi a durerilor gâtului, de uşurare
a respiraţiei şi reglare a temperaturii în caz de febră. De asemenea, are
efecte de stimulare imunitară.
Febra - Este recomandat ca bitterul să fie administrat chiar de la
începutul declanşării stărilor febrile. În aceste cazuri, în primele zile se
va administra din două în două ore câte o linguriţă la o jumătate de
pahar cu apă. Alimentaţia trebuie să fie foarte uşoară în acest interval,
bazată mai mult pe legume, fructe şi băuturi naturale (sucuri proaspete
din citrice sau apă plată). Odată cu reducerea temperaturii, remediul se
administrează normal, câte o linguriţă de trei ori pe zi.
Stări de greaţă dimineaţa, migrene - Se administrează atât
preventiv, câte o linguriţă de trei ori pe zi, cât şi ca adjuvant în cazul în
care au apărut aceste stări - câte o linguriţă din oră în oră, dar nu mai
mult de 5 administrări zilnic.
Reumatism, gută - Bitterul are un efect „cu bătaie lungă” în
cazul acestor boli, prin declanşarea proceselor de mobilizare şi
eliminare a toxinelor din tot corpul. Se va folosi în cure de lungă durată (3 luni), timp în care se administrează de patru ori pe zi câte o linguriţă
de preparat la o cană cu apă, pe stomacul gol. După o pauză de o lună,
cura se poate relua de mai multe ori.
Boli cardiace, asociate cu valori crescute ale colesterolului -
Bitterul suedez reduce valorile colesterolului, ajută la menţinerea
tinereţii şi flexibilităţii vaselor de sânge, având şi efecte tonice cardiace.
Se administrează în tratamente de minimum două luni, timp în care se
iau câte 3 linguriţe pe zi.
Boli ale pancreasului, adjuvant în diabet - Se iau 3-4 linguriţe
de bitter pe zi, diluate în apă. Plantele amare din compoziţia să au efecte
tonice şi antiinflamatoare asupra pancreasului.
Adjuvant în boala canceroasă - Este recomandat mai ales
pentru stimularea poftei de mâncare, reducerea senzaţiei de greaţă şi,
eventual, a febrei. În plus, are efecte de stimulare a imunităţii, motiv
pentru care poate fi un ajutor preţios în această afecţiune. Se ia o
linguriţă diluată în jumătate de pahar cu apă, înaintea fiecărei mese.
Pe cale externă:
Dureri de cap, tulburări nervoase posttraumatice - Se pune pe
ceafă o compresă cu bitter suedez, care se ţine minimum 30 de minute.
Răni, cicatrice persistente - Se spală rănile cu un tampon bine
înmuiat în preparat. Se stoarce apoi tamponul de vată înmuiata în bitter
suedez deasupra locului tratat, aşa încât pe zona afectată să se formeze o
crustă de preparat.
Arsuri uşoare şi medii - Se aplică cu ajutorul unui tampon de
vată bitter pe locul afectat.
Tromboflebită - Se pun comprese cu bitter suedez pe zona
afectată.
Luxaţii, entorse - Zilnic, se ţine vreme de două ore o compresă
pe zona articulaţiei accidentate.
Înţepături de insecte - Se scoate acul, după care se aplică o
compresă înmuiată în bitter.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul cu bitter suedez
Intern, datorită concentraţiei destul de mari de alcool, nu va fi de
regulă administrat nediluat. Excepţie vor face doar cazurile în care este
contraindicat aportul masiv de lichide în corp. Întrucât conţine plante cu
efecte abortive (pelin, angelică), nu va fi administrat intern femeilor
gravide.

Extern, va fi folosit sub forma de compresă, după ce se dă în
prealabil un strat protector cu cremă de gălbenele pe porţiunea de piele
care va fi tratată. De asemenea, după aplicarea pe porţiunea de piele, va
fi lăsată la aer măcar un sfert de oră, pentru a se zvânta. În cazul în care
apar senzaţii de arsură ori maceraţia puternică a tegumentelor,
tratamentul va fi întrerupt temporar.


Read more....

Gastrita

Gastrita consta in afectiunea mucoasei gastrice reprezentata de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice. Aceste leziuni pot avea o evolutie autolimitanta ducand la cicatrizare sau dimpotriva pot duce la complicatii grave reprezentate in special de hemoragii sau perforatii.
Gastritele sunt clasificate, din punct de vedere al evolutiei, in acute si cronice. Din punct de vedere clinic ele pot fi asimptomatice sau insotite de anumite simptome clinice. Acestea uneori pot fi nespecifice, diagnosticul fiind dificil de stabilit, in aceste cazuri impunindu-se investigatii paraclinice precum: endoscopia, examenul histopatologic si investigarea bacteriologica a mucoasei gastrice.

Gastrita acuta este cauzata frecvent de ingestia unor medicamente (aspirina, antiinflamatorii - gastrita postconsum de AINS), de abuzul de bauturi alcoolice - gastrita etanolica, meselor copioase, condimentelor sau alimentelor dificil de digerat. In unele cazuri se instaleaza secundar ingestiei de substante caustice precum acidul sulfuric, clorhidric, acetic, substante care provoaca rani pe diferite portiuni ale mucoasei gastrice - gastrita acuta postingestionala. In alte cazuri poate fi provocata de refluxul bilei din duoden in stomac, in special dupa anumite interventii chirurgicale la nivelul stomacului ce favorizeaza refluxul bilios.
Gastritele acute pot fi clasificate in: gastrita acuta simpla, coroziva si alergica.
Evolutia gastritei acute poate fi de scurta durata cu tendinta rapida spre vindecare dupa administrarea tratamentului adecvat sau dupa indepartarea cauzelor. Neglijarea gastritei acute poate duce la cronicizare sau complicatii severe.

Gastritele cronice se caracterizeaza prin prezenta unor simptome dispeptice de lunga durata resimtite de bolnav la nivelul abdomenului superior si sensibilitate dureroasa epigastrica moderata. Gastrita cronica are o evolutie indelungata de obicei progresiva si poate duce in timp la atrofia mucoasei gastrice.
O complicatie severa a oricarei forme de gastrita este reprezentata de hemoragia de la nivelul mucoasei gastrice, manifestarile clinice fiind diferite in functie de cantitatea sangelui pierdut - de la usoara anemie, la scaune melenice si soc hemoragic.
Semnele clinice ale gastritei cronice sunt caracterizate prin senzatii de presiune si arsura in epigastru, dureri surde permanente, uneori cu iradieri dorsale ce pot fi influentate mai ales de schimbarea de pozitie sau de miscari.
Gastrita cronica de multe ori, este nemanifesta si se descopera intamplator. Unele cercetari medicale au aratat ca numai o treime din adulti au o mucoasa gastrica absolut normala, restul de doua treimi prezentand semne de gastrita.
Atunci cand sunt prezente simptomele, acestea sunt reprezentate la debut de dureri epigastrice de intensitate variabila si initial fara ritmicitate, care apar de obicei dupa mese mai condimentate, dupa consumul alimentelor mai acide sau mai greu digerabile, alcool, etc. Durerile sunt insotite de senzatie de balonare, satietate, mai rar apar chiar varsaturi postprandiale.
Printre cauzele gastritei cronice se mai numara infectia cu Helicobacter Pylori, refluxul biliar, utilizarea pe termen lung a medicamentelor de tip aspirina si auto-imunitatea (boala Biermer).
Frecvent se manifesta printr-o senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului numita pirozis, dar poate evolua si fara simptome.
Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool, anumite medicamente (spre exemplu aspirina, analgeticele, AINS - antiinflamatoarele nesteroidiene, dar si cele steroidiene, pot genera iritatii ale mucoasei gastrice pina la gastrita si uneori complicatii ale acesteia chiar administrate in doze uzuale la cei sensibili), abuzul de cafea, consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinti, infectia cu Helicobacter Pylori, ingurgitarea unor substante caustice, anumite boli infectioase, stresul, etc.
Pentru prevenirea gastritei, exista cateva principii de alimentatie ce pot fi aplicate si adaptate necesitatilor fiecaruia. Este utila eliminarea zaharul si alimentelor cu aditivi sintetici - explozia de cazuri de gastrita din ultimii ani este cauzata in buna masura si de alimentele imbogatite cu „E"-uri, intrucat ele pot afecta digestia, favorizeaza (in special zaharul) dezvoltarea bacteriei Helicobacter Pylori in stomac, sensibilizeaza, in timp, intreg sistemul digestiv si produc perturbari digestive in lant. Mai ales cei care au predispozitie sau sufera deja de gastrita trebuie sa evite strict zaharul si alimentele cu aditivi sintetici (in primul rand cei pentru gust, aroma si colorantii).

Se recomanda renuntarea la consumul de alcool - indiferent de provenienta sau de tarie - acesta alaturi de tutun este marele inamic al stomacului.
Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate sa declanseze pusee de gastrita printr-un mecanism simplu: stimularea gustativa intensa produce o secretie puternica de sucuri gastrice care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat.
Fumatul joaca un rol extrem de important in etiologia gastritei si ulcerului - se recomanda renuntarea cit mai rapida la fumat in cazul suferintei gastrice.


Read more....

Cura Waerland

- Dureaza trei zile pe saptamana. Se pierd 4 kg in 7 zile-

Este un regim de slabit foarte drastic, propus de dieteticianul suedez, Ake Waerland. Nu trebuie tinut mai mult de trei zile. Aduce doar 600 de calorii pe zi. Se compune din 500 g cartofi si 500 g de telina pe zi. Cele doua legume se curata si se fierb, se dau prin sita si se transforma intr-un piure care trebuie amestecat cu o lingurita de seminte de in] si foi tocate de patrunjel. In plus, trebuie sa se bea doi litri de apa minerala sau obisnuita, la temperatura camerei. Avantajul acestei cure este ca se pierd foarte repede kilogramele: patru kilograme in sapte zile. Telina are o actiune diuretica. Se pierde apa si se slabeste usor. Are efect dezintoxicant.
Inconvenientul curei este ca pot sa apara deranjamente gastro-intestinale sub forma de gaze sau diaree. In plus, e si foarte monotona. Cei care o practica trebuie sa aiba multa vointa.




Read more....
Blog Widget by LinkWithin