OŢETUL DE MERE

Cel mai modest dintre alimente vindecă 100 de boli!

Citiţi cu atenţie acest articol! Cu siguranţă vă va folosi, pentru că
este vorba despre un leac excepţional şi pe care îl aveţi la îndemână în
permanenţă în cămară. Este vorba de unul din cele mai vechi
medicamente cunoscute de umanitate, menţionat pentru prima oară în
tratate de medicină egiptene, scrise în urmă cu mai bine de trei milenii:
oţetul de mere. Medicii Greciei antice îl foloseau pe scară largă, însuşi
Hipocrate punându-l la loc de cinste în scrierile sale. În medicina
populară românească, este folosit din timpuri imemoriale. Ţaranii noştri
din zonele de deal şi de munte prepară şi astazi oţetul de mere în fiecare
toamnă, folosindu-l apoi pe timpul lungii ierni contra diferitelor boli ori,
pur şi simplu, pentru menţinerea sănătăţii. Practic nu există zonă în care
să nu fie cunoscută folosirea acestui remediu popular.

Deşi nu este un panaceu, ar putea candida cu şanse serioase la acest titlu. De ce? Pentru
că licoarea acrişoară şi uşor tulbure rezultată în urma fermentării
cidrului de mere vindecă nu mai puţin de... o sută de afecţiuni din cele
mai diverse, de la banalele dureri de cap, la boli metabolice grave.

Compoziţia oţetului de mere

În principal, această licoare este compusă din apă şi din acizi
organici, între care predomină acidul acetic, la care se adauga acid
propionic, acid lactic, pectina, enzime, cantităţi infime de aminoacizi.
Acest cocteil de acizi organici şi enzime este un foarte puternic
stimulent al digestiei şi al metabolismului, cu efecte excepţionale de
dezintoxicare a organismului. Însă oţetul de mere mai are şi alte calităţi,
fiindcă a preluat de la fructele din care este obţinut câteva substanţe în
formă naturală extrem de utile pentru organism, dintre care vom
menţiona în continuare doar câteva:
- potasiul - este un mineral esenţial pentru menţinerea sănătăţii
aparatului cardiovascular. El reglează activitatea inimii şi normalizează
tensiunea arterială.
- vitamina C - ajută la asimilarea fierului necesar organismului, are
efect preventiv în bolile infecţioase.
- vitaminele B1, B2 şi B6 - au efect întineritor şi întârzie apariţia
semnelor bătrâneţii. Au efect pozitiv asupra tonusului sistemului nervos
central.
- izoflavonoidele - sunt o categorie de substanţe organice conţinute
de oţet care au un puternic efect antioxidant. Ele favorizează
normalizarea ciclului menstrual la femei şi reînnoirea hematiilor
(globulelor roşii).
- magneziul şi fosforul - sunt două substanţe minerale conţinute de
oţet, cu un rol foarte important în menţinerea sănătăţii şi echilibrului
sistemului nervos. Au, de asemenea, efecte favorabile asupra sistemului
imunitar şi favorizează consolidarea oaselor.

Boli care se tratează intern cu oţet de mere

În cele ce urmează nu voi putea enumera toate afecţiunile care se
tratează cu rezultate bune cu ajutorul oţetului de mere, pur şi simplu din
cauză că lista este prea lungă pentru a putea fi cuprinsă integral. Voi
detalia doar principalele categorii de afecţiuni care răspund pozitiv la
administrarea oţetului de mere:
* Reumatism, reumatism degenerativ - se ia de trei ori pe zi câte
o lingură de oţet de mere amestecată cu o linguriţă de miere. Cura
durează minimum trei luni şi are efecte de dezintoxicare a organismului
foarte puternice. În plus, anumite substanţe conţinute de oţetul de mere
au efecte antiinflamatoare articulare şi împiedică procesele de
îmbătrânire şi de degenerare a cartilajelor şi a epiteliilor.
* Litiaza renală (pietre la rinichi) - prevenire şi combatere - se
bea de trei ori pe zi câte un pahar de apă plată (săracă în minerale) în
care se dizolvă 1-2 linguriţe de oţet de mere. Remediul se ia vreme de o
lună.
* Obezitate, îngrăşare - cu oţetul de mere se fac cele mai simple ş
i mai eficiente tratamente de reglare ponderală. Iată unul dintre ele: se
bea în fiecare dimineaţă, la trezire, pe stomacul gol, un pahar de apă de
izvor, în care au fost dizolvate două linguriţe de oţet de mere. Apoi, pe
parcursul zilei, după fiecare masă, vom bea o jumătate de pahar de apă
în care am adăugat o linguriţă de oţet de mere şi două linguriţe de miere.
Oţetul de mere stimulează procesele de eliminare din organism (în
special tranzitul intestinal) şi activează anumite lanţuri metabolice care
favorizează slăbitul. Dacă vreţi o cură de slăbire forte, folosiţi-o pe
următoarea: înainte de fiecare masă, oricât de îmbelşugată sau săracă, se
înghit doi căţei de usturoi pisaţi împreună cu o lingură mare de oţet de
mere şi puţină apă. Este un preparat nu foarte rafinat ca aromă şi cu atât
mai puţin ca gust, însă efectul merită efortul. Ar mai fi de reţinut că
această cură, destul de dură pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de
şapte zile la rând, urmate de şapte zile de pauză.
* Colecistita, dischinezia biliară, litiaza biliară - majoritatea
persoanelor care au probleme cu bila ar putea fi scutite de multe
necazuri luând 1-2 linguriţe de oţet de mere cu 10 minute înainte de
fiecare masă (20-25 de minute în cazul persoanelor cu un apetit
alimentar foarte puternic).
* Indigestii frecvente, hipoaciditate - beţi înainte de masă cu 5-10
minute şi imediat după masă câte un sfert de pahar de apă în care a fost
diluată o linguriţă de oţet. Oţetul stimulează salivaţia, secreţia de sucuri
gastrice şi măreşte peristaltismul tubului digestiv.
* Inapetenţa, anemie, slăbiciune corporală la copii - medicina
populară recomandă în toate aceste cazuri administrarea unei linguriţe
de oţet, combinată cu o linguriţă de miere, înainte de fiecare masă (doza
va fi redusă la jumătate, în cazul copiilor sub cinci ani). Oţetul de mere,
pe lângă faptul că stimulează pofta de mâncare şi digestia, ajută la
asimilarea fierului şi a altor minerale esenţiale din alimente, favorizează
procesul producerii hematiilor (globulelor roşii), stimulează foarte blând
sistemul nervos central, inducând o stare de vioiciune şi tonus.
Suplimentar, pe lângă administrarea internă, se fac săptămânal frecţii pe
tot corpul cu oţet de mere, mai ales în cazul copiilor debili, care se
îmbolnăvesc uşor.
* Migrenele - mai ales cele care apar ca o consecinţă a unor
probleme hepato-biliare sau a constipaţiei, se tratează intern cu oţet de
mere, din care se iau 2 linguriţe diluate în puţină apă. Extern se fac
fricţionări ale tâmplelor şi ale bazei craniului (deasupra cefei) cu oţet de
mere. O metodă populară care uneori dă rezultate surprinzător de rapide
este inspirarea vreme de cinci minute a vaporilor de oţet de deasupra
unui vas umplut cu acest lichid.

Aplicaţii externe cu oţet de mere

* Durerile de gât - se face din oră în oră gargară cu o soluţie de oţet
concentrată: 4 linguri de oţet la o cană (250 ml) de apă. După ce durerile
de gât se atenuează, gargara se face mai rar: din 3 în 3 ore. Este un
tratament deosebit de eficient în fazele incipiente ale răcelilor.
Procedura are un efect foarte bun şi în cazul în care avem senzaţia de
gât uscat.
* Oboseala cronică, epuizare - se face un masaj al întregului corp
cu oţet de mere sau, mai bine, cu un oţet de mere aromatizat cu lavandă.
Se ia oţet de mere în palmă şi se întinde pe piele cu mişcări blânde şi
energice (făcute mereu în sens ascendent) insistându-se asupra umerilor,
a cefei, a toracelui şi în zona frunţii. Acest tratament durează 30 minute
şi va fi urmat obligatoriu de un duş, după care vă veti simţi proaspeţi şi
în formă. Acelaşi tratament este recomandat contra surmenajului
intelectual, precum şi contra febrei musculare.
* Contra îmbătrânirii premature a ţesuturilor, inclusiv a pielii,
se fac de două ori pe lună masaje ale întregului corp cu oţet de mere.
Acest produs natural favorizează recăpătarea supleţii şi a tonusului
tegumentelor, înviorează, curăţă pielea, previne apariţia infecţiilor şi a
dermatozelor.

* Micozele unghiilor - se face un tratament de lungă durată, dar cu o
eficienţă excepţională, verificată în practică: de trei ori pe zi, dimineaţa,
la prânz şi seara, se ţine degetul în oţet de mere timp de o jumătate de
oră. Peste noapte, se înveleşte degetul bolnav în vată îmbibată cu oţet de
mere şi se înfăşoară în plastic (degetare tăiate din mănuşile
chirurgicale). Din când în când, se mai tamponează unghia şi cu tinctură
de propolis sau de muguri de plop, care au efecte antiinfecţioase foarte
puternice şi acţionează foarte bine pe ţesuturile înmuiate anterior de
oţet. După 2-3 luni, micoza va dispărea.
* Răceala, adjuvant în cazul pneumoniilor şi infecţiilor gripale
severe - se fac fricţionări ale întregului corp, dar în special ale toracelui,
cu oţet de mere. După tratament, pacientul se înveleşte bine şi se lasă să
asude vreme de măcar 10 minute.