Rădăcina de măcris

Măcrişul (Rumex acetosa) este o plantă înăltuţă (atinge un metru),cu frunzele alungite, amintind de o săgeată. Partea aeriană are un gust acrişor foarte plăcut şi răcoritor, motiv pentru care era frecvent folosită în alimentaţie de către ţăranii noştri. Rădăcina sa pivotantă, cu un gust amărui-dulceag, era utilizată în medicina populară în tratarea afecţiunilor pielii. În prezent, rădăcina de măcriş este o adevărată revelaţie în tratarea bolilor de ficat, în special a hepatitelor virale extrem de agresive (A, B, C), precum şi a intoxicaţiilor de tot felul.

Unde găsim şi cum culegem rădăcina de măcriş

Măcrişul este o plantă foarte adaptabilă, crescând în locuri deschise
(pajişti şi fâneţe în special), din zonele de cămpie şi până la munte, la
2000 de metri altitudine. Rădăcina sa este profundă şi se culege prin
dezgropare cu cazmaua în luna octombrie, după ce tulpina şi frunzele
s-au uscat. După dezgropare, rădăcinile se spală de pământ în apă rece,
după care se despică în patru şi se lasă la uscat în locuri lipsite de
umiditate şi bine aerisite. În momentul în care fragmentele de rădăcină
îşi pierd elasticitatea şi se rup cu un pocnet sec atunci când le îndoim,
procesul de uscare s-a terminat.

Forme de administrare

Pulberea
Nu întâmplător am pus-o prima, întrucât este forma de administrare
cea mai eficientă şi cu acţiunea cea mai rapidă. Se obţine prin
sfărâmarea rădăcinilor de măcriş în piuă, urmată de măcinarea lor cu râşniţa electrică de cafea. Se obţine astfel o pulbere din care se
administrează de regulă câte o jumătate de linguriţă de patru ori pe zi.
Planta se ia pe stomacul gol, se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute,
după care se înghite cu apă.
Un mic secret: în bolile de ficat şi în bolile produse de intoxicarea
organismului (care sunt principala specialitate a acestei plante), pulberea
de măcriş este foarte eficientă în combinaţie cu cea a plantelor amare:
anghinare, ţintaură, genţiană, pelin etc.
Decoctul
Două linguriţe de rădăcină de măcriş mărunţită se lasă la înmuiat
într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când se
filtrează; maceratul se pune deoparte, iar planta rămasă se fierbe cu încă
o jumătate de cană de apă 1-2 minute, după care se lasă la răcit; se
combină cele două extracte. Preparatul obţinut se consumă în 2-3
reprize pe parcursul unei zile.

Ce boli vindecă

Hepatita virală de tip A, B, C - următorul caz este relevant pentru
a ilustra eficienţa terapeutică a acestei plante: Doamna G.L. era într-o
situaţie disperată - suferea de o hepatită de tip C cu o evoluţie galopantă
şi care tindea spre ciroză. Pacienta era slabă (pierduse mai mult de zece
kilograme într-un an), pielea avea o tentă galbenă, nu putea merge la
serviciu şi nu putea face nici un fel de efort. În momentul în care a
început tratamentul cu un amestec de pulberi de rădăcină de măcriş,
iarbă de anghinare (Cinara scolymus), seminţe de armurariu (Silbyum
marianum) şi iarbă de sunătoare (Hypericum perforatum), în proporţii
egale, deja încercase cam toate tratamentele alopate sau naturiste
cunoscute în prezent, fără nici un rezultat. Ei bine, luând din această
combinaţie câte o linguriţă de pulbere pe stomacul gol, de patru ori pe
zi, după câteva săptămâni au apărut şi mult aşteptatele rezultate
pozitive. Mai întâi i-a revenit pofta de mâncare şi a căpătat o rezistenţă
ceva mai mare la efort. Încetul cu încetul, pielea a început să revină la
culoarea normală, iar tonusul psihic a cunoscut îmbunătăţiri
spectaculoase. Interesant este că în primele luni, la analizele de sânge nu
a fost evidenţiată o îmbunătăţire considerabilă a stării de sănătate a
ficatului, dar ea devenise încrezătoare în tratament, aşa ca l-a continuat. După patru luni, analiza sângelui a arătat, în sfârşit, că procesele de
destrucţie la nivelul ficatului au încetat şi lucrurile tind să revină la
normal. Eficienţa rădăcinii de măcriş a fost demonstrată fără nici un fel
de dubiu în momentul, mai mult decât neplăcut, în care planta s-a
terminat şi nu a mai putut fi găsită cu nici un chip la vreun Plafar sau la
un culegător de plante. Imediat, pacienta, deşi lua celelalte plante din
amestec, a început să se simtă rău şi să prezinte aceleaşi simptome de
dinainte de tratament. Din fericire, s-a gasit o nouă sursă a rădăcinii
miraculoase, cu care s-a putut continua tratamentul, aşa încât în prezent
pacienta este complet restabilită, şi-a reluat serviciul şi este chiar mai
energică decât înainte. Periodic, ea recurge la cure de 3 luni cu
amestecul care a vindecat-o şi care o ajută să se menţină sănătoasă.
Sechele posthepatice, tulburări hepatice apărute pe fond de
oboseală - se asociază pulberea de rădăcină de măcriş cu cea de iarbă de
anghinare, în proporţii egale, şi se administrează de trei ori pe zi, înainte
de mesele principale. Tratamentul este de minimum două săptămâni în
afecţiunile uşoare şi de două-trei luni în cele severe.
Adjuvant în bolile tumorale maligne şi benigne - se ia rădăcina
de măcriş sub formă de pulbere - câte o linguriţă de patru ori pe zi.
Anumite substanţe conţinute de acesta au efecte imunostimulente,
mobilizând organismul să elimine pe cale naturală formaţiunile
tumorale. Mai mult, rădăcina de măcriş este un stimulent blând şi
eficient al digestiei, ajută la menţinerea tonusului fizic şi psihic -
elemente extrem de importante în tratamentul bolii canceroase.
Petele pe piele apărute din cauza unor dezechilibre interne - se
beau zilnic pe stomacul gol 2-3 căni de decoct de rădăcină de măcriş.
Este un remediu de medicină populară românească folosit în foarte
multe zone ale ţării, a cărui eficienţă este explicată ştiinţific prin efectul
său extrem de benefic asupra ficatului şi prin calitatea sa de detoxifiant.
O cură pentru rezolvarea acestui gen de probleme durează minimum o
lună, iar eficienţa remediului creşte, dacă se adaugă şi o linguriţă de
iarbă de trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor) la o cană de preparat.
Acnee - patru linguriţe de pulbere de rădăcina de măcriş se combina
cu patru linguriţe de miere. Se consumă acest preparat pe parcursul unei
zile, pe stomacul gol. Cura durează minimum două luni.