Urzica - planta buna la toate

Nu există plantă mai modestă decât urzica, dar nici mai iubită, în
lumea satului românesc.. Cu domiciliul universal - de la margini de şanţ şi
de drum până la maluri de apă şi streaşini umede de păduri, îţi iese în
drum, cu frunzele ei ţepoase şi pline de clorofilă, vârându-se dinadins
sub talpa piciorului: “Ia-mă şi bea-mă, dacă vrei să trăieşti fără
medicamente în buzunar”. Într-adevăr, cine recurge la zeama şi ceaiul
lor, se va conecta direct la o sursă excepţională de energie, ca să nu mai
vorbim de remediul pe care îl reprezintă pentru anemii, probleme
respiratorii, boli de rinichi, genitale, de piele şi multe altele. În
concluzie: în loc s-o călcaţi, mai bine culegeţi-o şi luaţi-o acasă,
mulţumindu-i în gând pentru sacrificiul ei.

Recoltarea şi condiţionarea urzicii

Rădăcinile urzicii sunt subţiri şi întinse pe sub pământ ca o reţea,
adesea lungă de căţiva metri (urzicile cresc în colonii), care se
dezgroapă foarte uşor, întrucât se dezvoltă la adâncime mică. După
dezgropare, rădăcinile se taie, lăsând o parte dintre ele în continuare în
pământ, pentru a asigura regenerarea, iar apoi se spală într-un curent
rapid de apă şi se lasă la zvântat. Se prepară proaspete sau se usucă la
soare, până când devin casante, semn că pot fi depozitate.
Frunzele de urzică tinere se culeg în luna martie şi la începutul lui
aprilie, prin rupere cu mâna. Este bine în timpul recoltării să ne
protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu
mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate. De regulă, frunzele fragede de urzică nu se usucă, ci se consumă proaspete, aşa cum vom vedea în continuare.

Preparate terapeutice pe bază de urzică

Sucul
Se obţine prin mixare sau prin macerare în apă.
Tinctură
Rădăcinile proaspete de urzică se taie cât se poate de mărunt şi se
pun într-un borcan cu filet, după care se adaugă alcool de şaptezeci de
grade cât să le cuprindă. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la
macerat 2-3 săptămâni, într-un loc călduţ. După trecerea perioadei de
macerare, se filtrează, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici,
închise la culoare.
Se administrează o linguriţă din această tinctură de 3-4 ori pe zi, pe
stomacul gol. De regulă, fiecare doza de tinctură se diluează în jumătate
de pahar de apă înainte de administrare.
Pulberea de rădăcină
Se macină fin cu râşniţa electrică de cafea rădăcinile uscate de
urzică. Administrarea se face pe stomacul gol: 1 linguriţă de pulbere de
4-6 ori pe zi.
Siropul de urzică
Se prepară din frunzele proaspete de urzică, care se toacă foarte fin,
după care se pun într-un borcan, umplându-l pe trei sferturi. Se
completează volumul rămas cu miere de albine lichidă, amestecându-se
încontinuu, aşa încât să omogenizăm preparatul. Se închide borcanul şi
se lasă conţinutul la macerat vreme de 30 de zile, după care se filtrează,
obţinându-se un sirop verzui, cu efecte detoxifiante şi reintineritoare
excepţionale.