CERENTELUL

Trecem pe lângă el de zeci de ori, fără să ştim că este o plantă
medicinală, şi încă una de prim rang. Cerenţelul are nişte flori mici,
galbene, cu cinci petale, este înalt de nici jumătate de metru, iar frunzele
sale sunt dinţate. Rădăcina este puternică, perenă (dormitează iarna în
pământ, reînviind odată cu primăvara) şi - foarte interesant - are un
miros care aduce aminte de cuişoare, datorită unei substanţe volatile pe
care o secretă ambele specii. Este extrem de răspândit, crescând în masă
la adăpostul umbros al pădurii, dar şi pe marginile de drumuri, pe lângă
casă ori pe locurile virane. Se culege de la el rădăcina (rizomul), care se
scoate toamna, în noiembrie, când are maximum de principii active.
Rizomii se dezgroapă, se spală rapid în curent de apă rece, se despică în
două sau în patru şi se usucă în strat subţire, în locuri lipsite de
umiditate şi bine aerisite. Atunci când rădăcinile capătă o consistenţă
lemnoasă şi devin casante, rupându-se cu un pocnet sec, procesul uscării
s-a incheiat. Rizomii de cerenţel se păstrează în săculeţi de hârtie, în
locuri curate şi lipsite de umiditate. Iată, în continuare, şi câteva utilizări
terapeutice ale lor.

APLICAŢII INTERNE

Faringita, amigdalita, bronşita cronică - se ia de trei ori pe zi
câte o jumătate de linguriţă rasă de pulbere de cerenţel. Tratamentul durează minimum 2 săptămâni în bolile acute şi 6 săptămâni în cele
cronice, având efecte puternic antibiotice, astringente (reduce catarul) şi
tonice.
Depresie psihică, melancolie, astenie fizică şi psihică - zilnic se
administrează două căni de infuzie combinată de cerenţel. Se fac cure de
şase săptămâni, cu două săptămâni de pauză. Cerenţelul este un
stimulent blând, dar puternic al sistemului nervos central, iar aceste cure
au o intensă acţiune tonică psihică, favorizând recăpătarea tonusului
interior şi a bunei dispoziţii.
Infecţii intestinale, dizenterie (adjuvant), diaree - se iau patru
linguri de pulbere de rădăcină de cerenţel pe zi, până la eliminarea
afecţiunii. Rădăcina de cerenţel are efecte antibacteriene, este un
astringent excelent şi, în plus, ajută la menţinerea vitalităţii pacientului.
Atunci când diareea sau dizenteria este însoţită şi de o puternică
deshidratare, se face o infuzie combinată din cerenţel şi coada-racului
(Potentilla anserina), în părţi egale (1 linguriţă din fiecare la o cană de
apă), din care se beau 3-4 căni pe zi.
Boala canceroasă - se administrează câte o jumătate de linguriţă
de pulbere sau jumătate de pahar de infuzie combinată de cerenţel, cu
treizeci de minute înainte de masă. Această plantă este foarte utilă ca
adjuvant în cancer, eliminând anumite tulburări conexe cu el. Astfel,
cerenţelul ajută la recăpătarea apetitului alimentar, amplifică procesele
de asimilaţie, oprind scăderea în greutate, împiedică apariţia
deranjamentelor intestinale (la care sunt predispuşi mai ales cei care ţin
regimuri de crudităţi). În plus, ajută la menţinerea tonusului fizic şi, mai
ales, psihic - element de maximă importanţă la bolnavii de cancer.
Hemoragie uterină, adjuvant în hemoragiile interne - se ia o
doza de şoc de 2-3 linguriţe de pulbere de cerenţel, după care se
continuă cu administrarea a câte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi,
vreme de 4-5 zile. Cerenţelul reduce sângerarile prin micşorarea
calibrului vaselor sanguine, ajută la combaterea anemiei produse de
hemoragii, menţine tonusul fizic, eliminând într-o mare măsură senzaţia
de slăbiciune care apare după hemoragii.

APLICAŢII EXTERNE

Afte bucale, gingivite, stomatite - se fac de 3-4 ori pe zi clătiri
ale gurii cu infuzie combinată de cerenţel. Tratamentul durează 6-12 zile
şi are o acţiune antiinfecţioasă, cicatrizantăa şi regenerativăa epitelialăa.
Dureri de dinţi - se pune pe dinte un tampon de vată impregnat
cu tinctură de cerenţel, care se ţine vreme de cinci minute. Are efecte
anestezice, eliminând pentru o perioada de 15-30 de minute durerea.
Dureri musculare - se face un masaj uşor al zonei afectate cu
tinctură de cerenţel, vreme de 10 minute, după care se aplică alifie de
arnică sau de tătăneasă.
Medicina populară: despre cerenţel se spune că îi ajută să îşi
recapete puterile pe cei care au fost multă vreme bolnavi, pe cei care au
fost deocheaţi sau care sunt sub influenţa unui farmec sau al unui
blestem. Tot despre cerenţel se spunea că „ajută omul să-şi recapete
tăria, atât cea trupească, cât şi cea sufletească”. De aceea, vracii îl
dădeau ca fiertură sau plămădit în rachiu, pentru toate beteşugurile care
slăbeau trupul şi sufletul. Chiar pentru întărirea oaselor se dădea
cerenţel vreme de şapte săptămâni la rând, împreună cu rădăcina de
fierea-pământului (genţiana) şi iarba de coada-şoricelului.