Această reţetă este pentru 2 tipuri de lupus: eritematos si tuberculos.
Preparaţi următorul ceai : rostopască 5gr, mărul lupului 3gr, gălbenele 70gr, plop negru 40gr, toate aceste plante se amestecă bine după care se fierbe în 3 litri de apă timp de 30 minute. Se fac spălături locale şi se pun compresii de 2-3 ori pe zi.
Intern : preparaţi următorul ceai : rostopască 3gr, mărul lupului 1gr gălbenele 10gr, plop negru 21gr. Amestecul se fierbe întru-n litru şi jumătate de apă, vreme de 30 minute. Se strecoară şi se bea câte 50ml de ceai, de 3 ori pe zi, înaintea meselor cu 30 minute.
Ca unguent folosiţi următoarea compoziţie : se amestecă 30gr rostopască uscată şi pisată ca să se transforme în pulbere, cu 15gr lanolină, 10gr vaselină şi 10 picături de acid fenic. Se ung locurile bolnave şi se lasă pansate 3 zile. Se continuă până la vindecare.
Crema antireumatica "Puterea Calului"
TRATAMENT LUPUS
TRATAMENT NEGI
Negii se pot vindeca printr-o masare cu coajă de nucă pe locul respectiv timp de câteva zile sau se poate pune pe neg o bucăţică mică de coajă verde de nucă [cu partea zemoasă] sub un plasture, pe timp de noapte. Se mai pot masa cu ulei de ricin de trei ori pe zi .
Şi aluniţele se pot trata cu ulei de ricin masându-le de trei ori pe zi dar tratamentul este de durată, nu vă aşteptaţi la ceva rapid.
TRATAMENT ANEMIE
Pentru adulţi
30 gr rădăcină de hrean rasă, pusă intr-un litru de vin. Amestecul se lasă la macerat 8-10 zile după care se strecoară. Se consuma 50 ml de vin înainte de masa.
Pentru copii
Hreanul se taie in rondele fine si se acoperă cu zahar. Din sucul format se administrează in fiecare zi câte o linguriţă.
SCIATICA
Sciatica consta in durere, furnicatura sau parestezii (amorteli) produse prin iritarea nervului sciatic. Nervul sciatic este format din radacinile nervoase care ies din maduva spinarii in zona lombara (partea inferioara a spatelui). Ramurile nervului sciatic se extind prin fese, coboara pe partea posterioara a fiecarui membru inferior pana la glezna si picior.
CAUZE
Cea mai obisnuita cauza a sciaticii este reprezentata de hernierea sau ruptura discului intervertebral (disc herniat) in canalul vertebral, care comprima nervul sciatic. Totusi, sciatica poate fi si simptom asociat altor afectiuni ale coloanei vertebrale, ca de exemplu ingustarea canalului vertebral (stenoza spinala), osteofite (mici excrescente osoase formate pe suprafetele articulare) cauzate de artrite (inflamatii ale articulatiilor), sau compresia radacinii nervoase (pensarea nervului) cauzata prin lezari. In putine cazuri, sciatica poate fi cauzata de boli care nu afecteaza coloana vertebrala, ca de exemplu tumorile sau graviditatea.
SIMPTOME
Simptomele sciaticii cuprind:
- durerea, care debuteaza la nivelul spatelui sau fesei si se muta descendent, spre coapsa, si poate cobori pana la nivelul labei piciorului
- forta scazuta, furnicaturi sau parestezii pot sa apara la nivelul membrului inferior
- pozitia in sezut sau in picioare pentru o lunga perioada de timp si miscarile de flexie ale coloanei (ca de exemplu exercitiile de ridicare a genunchilor la piept) pot agrava simptomele
- plimbatul, clinostatismul, miscarile de extensie ale coloanei vertebrale (de exemplu ridicarile umerilor) pot combate simptomele.
NEGII
Negii sunt excrescente ale pielii inofensive, noncanceroase produse de papiloma virusul uman. Exista mai mult de 100 de tipuri de papiloma virusuri umane. Acest virus infecteaza stratul superficial al pielii, de obicei penetrand in organism prin zonele cu leziuni ale pielii. Virusul produce o crestere rapida a stratului superficial al pielii, rezultand un neg (veruca este termenul medical). De obicei negii dispar de la sine in cateva luni sau chiar ani. Negii pot sa apara la nivelul corpului in diferite zone. Apar mai frecvent la copii si adultii tineri.
Tipuri
Exista 6 tipuri principale de negi. Pot sa difere in functie de localizare si aspect:
- negii comuni care apar cel mai frecvent pe maini, dar pot sa apara in oricare parte a corpului; au un aspect rugos, gri-maroni, avand forma unui dom
- negii plantari apar la nivelul talpii: au aspectul unor bucati de piele dure, groase cu o pata neagra; negii plantari produc durere la mers, existand senzatia de mers pe pietre
- negii plani se intalnesc de obicei la nivelul fetei, bratelor sau pe membrele inferioare; sunt de dimensiuni mici (mai mici decat o guma de creion), au suprafete plane, pot fi de culoare roz, maroniu deschis sau galben deschis
- negii filiformi se intalnesc de obicei in jurul gurii, nasului sau barbiei; au culoarea carnii si prezinta proeminente dendritice
- negii periungheali se intalnesc in jurul unghiilor de la picioare; au un spect rugos si cu denivelari; pot afecta cresterea normala a unghiilor
- negii genitali se intalnesc la nivelul organelor genitale, in jurul anusului, in interiorul rectului, vaginului sau in cervix. Sunt in diverse culori de la culoarea carnii catre un gri si uneori conflueaza dand un aspect conopidiform, care in unele cazuri sunt prea mici pentru a putea fi vazute cu ochiul liber. Acesti negi pot duce la cresterea riscului de aparitie al cancerului de cervix la femei.
CAUZE
Un neg apare atunci cand papilloma virusul uman infecteaza stratul cel mai superficial al pielii, facand ca celulele tegumentului sa creasca rapid. Apoi virusul se poate raspandi dintr-o zona in care exista un neg catre o alta parte a corpului, cauzand producerea de noi negi. Mai multe tipuri ale acestui virus se dezvolta in zone calde, umede, cum sunt dusurile, vestiare sau bazine de inot.
Este foarte posibila aparitia unui neg la nivelul pielii lezate, cum ar fi taieturi ale pielii, pielitele unghiilor, unghii roase din carne sau julituri ale pielii. Negii plantari sunt frecventi la inotatori, ale caror picioare sunt mai tot timpul umede si moi si care de asemenea sunt zgariate datorita suprafetelor rugoase ale bazinelor de inot. Negii comuni sunt mai intalniti la persoanele care manevreaza produse din carne de pui sau peste.
CONJUNCTIVITA
Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata posterioara a pleoapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a globului ocular).
CAUZE
Cauzele cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele:
- infectia cu virusuri
- infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia)
- factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine)
- alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.
Conjunctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de la o persoana la alta insa nu determina complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce.
SIMPTOME
Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si include urmatoarele:
- hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)
- hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)
- secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn
- secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului
- prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale, care prin grataj poate accentua hiperemia)
- arsuri oculare
- vedere incetosata
- fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina).
Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o examinare minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu ajutorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica.
Examenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza conjunctivitei, astfel incat infectiile oculare virale sau bacteriene, inclusiv bolile cu transmitere sexuala (BTS), pot fi tratate corespunzator.
INCONTINENTA URINARA
Incontinenta urinara (IU) reprezinta prin emisia involuntara de urina.
Incontinenta urinara nu este atat o boala cat un simptom care poate fi atribuit unor afectiuni fizice sau mentale diverse: diabet, accident vascular cerebral, scleroza multipla, boala Parkinson, etc.
Incontinenta urinara poate sa apara la orice varsta, dar prezinta o incidenta crescuta in cazul femeilor peste 60 ani.
Clasificare
Incontinenta urinara de efort – se caracterizeaza prin pierderea unei cantitati mici de urina in timpul unui efort fizic intens, a unei crize de tuse, in timpul stranutului sau a rasului.
Mai frecventa la femei, incontinenta de efort reprezinta 50% din tipurile de IU si se poate explica prin urmatorii factori:
- slabirea muschilor perineali in urma mai multor nasteri naturale, a nasterii unui bebelus cu greutate mare, sau a unei interventii chirurgicale la nivelul vaginului.
- atrofia muschilor perineali (numiti si muschii planseului pelvian, acestia controleaza mictiunea) in urma menopauzei, din cauza scaderii nivelului de estrogeni
- prolapsul vezicii urinare
- insuficienta sfincterului vezical
La barbati, IU de efort este cauzata de ablatia prostatei, care duce la slabirea muschilor perineali si este numita incontinenta urinara de efort postoperatorie.
Alte cauze ce pot declansa sau agrava IU de efort sunt:
unele medicamente
tusea cronica legata de afectiuni pulmonare
constipatia cronica
neuropatiile degenerative (boala Parkinson, scleroza in placi, etc.)
meseriile ce necesita transportarea unor obiecte grele
Incontinenta urinara imperioasa – reprezinta 25% din tipurile de incontinenta ce afecteaza femeile, dar poate surveni si la copii si la barbatii in varsta.
IU imperioasa provoaca pierderi importante de urina si, asa cum indica numele sau, se caracterizeaza prin necesitatea imperioasa de a urina. Fenomenul se explica printr-o hiperactivitate a muschilor vezicii urinare; vorbim in acest caz de vezica hiperactiva. Pentru a declansa contractiile vezicii, este suficienta o simpla stimulare: mersul pe jos, rasul, un robinet care curge sau senzatia de frig. Factorii care duc la hiperactivitate vezicala sunt: infectii, obstructii, calculi, tumori, iradiere, chimioterapia, anxietatea, o leziune a sistemului nervos (boala Parkinson, etc.) si imbatranirea.
Incontinenta urinara mixta – aceasta forma combina in grade diferite cele doua tipuri de IU precedente (IU de efort si IU imperioasa) si reprezinta 25% din formele de incontinenta urinara feminina.
Incontinenta urinara prin prea-plin – Prezenta in special la barbati, aceasta forma de IU este urmarea unei retentii urinare cronice care mentine vezica plina. Totusi, IU prin prea- plin nu se manifesta decat in timpul noptii deoarece pacientul isi pastreaza complet controlul asupra vezicii in starea de veghe. Cauza poate fi o afectiune a prostatei care comprima uretra, sau leziuni neurologice senzoriale asociate diabetului (neuropatie periferica diabetica).
Incontinenta totala - Este vorba despre o incontinenta cu emisie continua de urina, atat ziua cat si noaptea. Controlul voluntar asupra urinei lipseste complet.
IU totala poate fi cauzata de o malformatie congenitala. Totusi, ea este cel mai adesea consecinta unor leziuni fizice ce survin indeosebi in urmatoarele situatii: nastere, accidente care afecteaza bazinul sau coloana vertebrala, unele interventii chirurgicale, unele boli ale sistemului nervos.
Enurezisul - Aceasta forma de incontinenta se manifesta noaptea si afecteaza copiii cu varsta peste 6 ani. Enurezisul se poate explica prin lipsa maturitatii vezico- sfincteriene.
Cauze
Pierderea de urina se datoreaza in unele cazuri slabirii sfincterului uretral (deseori dupa sarcina si nastere). Alte cauze ale incontinentei urinare sunt si:
- infectiile urinare (cistita, etc.) – acestea irita vezica, ducand la necesitatea imperioasa de a urina. Mictiunile imperioase pot fi singurul semn de alarma al unei infectii urinare.
- unele medicamente
- infectie sau inflamatie a vaginului
- functionare deficitara a vezicii
- prolaps (coborare a organelor situate deasupra planseului pelvian)
- obstructie a cailor urinare – o tumora localizata pe tractul urinar, calculii renali ("pietre la rinichi") etc.- pot bloca emisia de urina, cauzand incontinenta urinara.
- ingustare a uretrei (canalul care leaga vezica de meatul uretral, servind la evacuarea urinei si a spermei la barbat)
- sarcina si nasterea
- prostatita (inflamatia prostatei)
- hiperplazia benigna a prostatei (HBP) – cresterea in volum a prostatei, frecventa la barbatii peste 50 ani, duce la comprimarea uretrei.
- cancerul de prostata
- boli neurologice (scleroza multipla, boala Parkinson, accident vascular cerebral, leziuni ale maduvei spinarii)
- histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului) – poate afecta muschii planseului pelvian
DIABETUL ZAHARAT
Diabetul zaharat este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizat prin complicatii ce se dezvolta în timp si afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange.
Suspiciunea prezentei diabetului apare clasic în prezenta celor trei semne majore: setea exagerata, urinare în exces, apetit crescut. Aceste semne pot debuta brusc la pacienti cu vârsta mai mica de 40 de ani si care nu sunt de obicei obezi, pot fi însotite de scadere in greutate sau de aparitia cetoacidozei în timpul unei boli sau dupa o interventie chirurgicala (acesti pacienti au diabet insulino-dependent sau non-insulino-dependent prin mecanism autoimun). În contrast cu aceasta categorie de pacienti la inivizii supraponderali simptomele apar gradat în a doua jumatate a vietii sau diagnosticul este pus la o persoana asimptomatica care este depistata cu glicemie crescuta la o examinare fortuita de laborator (acesti pacienti au diabet non-insulino-dependent fara legatura cu mecanismul autoimun).
DIAGNOSTICARE
Criteriile revizuite pentru diagnosticarea diabetului sunt:
• concentratia glucozei plasmatice dupa postul de peste noapte >140mg/dl (7,8 mmol/l) pentru cel putin doua situatii separate.
• concentratia glucozei plasmatice dupa ingestia a 75 g de glucoza >200mg/dl (11.1 mmol/l) la 2 ore si cel putin înca o determinare în timpul celor doua ore de test (cel putin 2 valori sunt necesare pentru a stabili diagnosticul).
Tipuri de diabet
Putem sublinia existenta a trei forme majore de diabet primar (pentru care nu exista o boala asociata care sa determine dezvoltarea diabetului):
• Diabet imun de tip insulino-dependent (numit si DZID tip 1)
• Diabet imun de tip non-insulino dependent -numit si DZNID tip1 (stadiu intermediar al DZID tip 1 în care exista o capacitate redusa de producere a insulinei care previne coma cetoacidozica dar care nu poate mentine glicemia sanguina la un nivel normal)
• Diabet non-imun de tip non-insulino dependent (numit si DZNID tip 2).
Deasemenea exista si forme secundare de diabet (exista conditii patologice care favorizeaza sau determina aparitia dibetului):
• Boala pancreatica
• Tulburari hormonale
• Indus de medicamente si substante chimice
• Anomalii ale receptorilor insulinei
• Sindroame genetice
• Alte cauze
Predispozitie si factori de risc
Se mosteneste diabetul zaharat ?
Mecanismul prin care se mosteneste diabetul zaharat insulino dependent nu este deslusit iar predispozitia pare a fi mai mult o cauza permisiva decat una cauzala.
Exista factori care cresc probabiltatea aparitie diabetului la descendenti si dintre ei putem mentiona :
• aparitia diabetului inainte de vârsta de 10 ani;
• prezenta bolii non-insulino dependente la un parinte creste riscul dezvoltarii diabetului insulino-dependent la urmasi;
• pentru diabetul prin mecanism autoimun riscul este mai mare daca tata are diabet decât daca mama are boala.
Este de mentionat faptul ca studiile pentru depistarea mescanismelor de transmitere ereditara sunt incurajatoare pentru parintii diabetici care doresc sa aiba copii.
Pentru diabetul non-insulino-dependent agregarea familiala este mai frecventa iar factorul patogenic implicat este obezitatea.
Ce factori mai pot influenta aparitia diabetului?
S-a sugerat implicarea virusurilor în aparitia diabetului zaharat iar cele mai frecvent nominalizate sunt episoadele de: oreion, hepatita ,mononocleoza infectioasa, rubeol congenitala, si infectii cu virusul coxsackie. Desi teoria virala este atragatoare trebiue sa mentionam faptul ca dovada serologica a infectiei virale recente la diabetici este neconcludenta.
Asocierea cu alte endocrinopatii autoimune: insuficienta suprarenala, tiroidita Hashimoto.
Postări
