ANEMIA

Anemia (din grecescul Ἀναιμία anaîmia, insemnând “fără sânge”) este definită ca o deficienţă calitativă sau cantitativă a hemoglobinei, moleculă ce se găseşte in globulele roşii. Deoarece hemoglobina transportă oxigenul de la plămâni la ţesuturi, anemia conduce la hipoxie (lipsa de oxigen) în organe.

TIPURI

Oxigenul este transportat de la plămâni la ţesuturi prin organism cu ajutorul globulelor roşii. Oxigenul se fixează pe hemoglobină, o moleculă caracteristică oricărei globule roşii. Când cantitatea de hemoglobină funcţională este redusă, atunci se poate spune că apare anemia. Anemia care rezultă poate lua multe forme printre care: cea cauzată de o deficienţă de fier (anemia feriprivă); de vitamine (anemie megaloblastică); a tiroidei, distrugerea prematură a globulelor roşii (anemie hemolitică); înlocuirea celulelor normale din măduva roşie osoasă cu celule canceroase sau leucemia (anemie mieloftizică); maduva roşie osoasă este atrofiată şi este afectată hematopoieza(formarea sangelui) prin deficit cantitativ pe toate 3 seriile de celule sanguine: roşii, albe şi trombocite (anemie aplastică); defecte structurale înnăscute ale globulelor roşii, inhibarea producţiei de eritropoietină de către sistemul imunitar (anemie cronică) şi o incapacitate de a produce hemoglobină sau de a se folosi de fier (anemie sideroblastică).

Toate aceste tipuri diferite de anemie pot fi grupate în categorii în funcţie de cauze şi tratamente. În totalitate au fost identificate peste 400 de tipuri de anemie, multe dintre ele clasificate drept rare. O persoană anemică poate apărea adesea palidă şi slăbită, poate simţi că nu mai poate respira sau că leşină, sau o resimţire a bătăilor înimii în tot organismul.

CAUZE

Perturbarea poate fi datorată mai multor condiţii, unele ereditare dar majoritatea rezultatul unei alimentaţii necorespunzătoare. Cu toate că unele forme de anemie au nevoie de supravegherea medicului, acelea cauzate de alimentaţie pot fi tratate acasă după darea diagnosticului. Este important să ne ocupăm de anemia datorată alimentaţiei pentru că este foarte răspândită şi totodată simplu de tratat. Cele mai comune forme de anemie nutriţională sunt cea datorată lipsei de fier, de acid folic şi de vitamina B12. Anemia însăşi nu este o boală, ci mai degrabă un set de simptome ce ţin de patologic. Abuzul de alcool şi alcoolismul, Betatalasemia, Cancer , Boala celiaca, Boli ale ţesutului conjunctiv, Boala lui Crohn, Diverticulită (Diverticuloza), Escherichia coli Enteroinvaziv (EIEC), Cancer esofagian, Deficienţă de G6PD, Sindromul hemolitic uremic, Boală inflamatorie intestinală , Malarie, Medicamente antiinflamatorii nesteroide şi Ulcere, Cancer pancreatic, Ulcer gastroduodenal, Anemia pernicioasă, Bolile hemoglobinei (Drepanocitoza), Cancer gastric, Colită ulcerativă, Menstruaţie.

În general, anemia are patru cauze majore:

Hemoragie
Hemoliză -distrugerea excesivă a globulelor roşii
Producţia insuficienţă de globule roşii
Nivel insuficient de hemoglobină
La femei, incidenta anemiei este mai crescuta decat in cazul barbatilor, din cauza pierderii lunare de sange prin menstruatie. Anemia feripriva (datorata lipsei de fier din organism) este comuna la adulti, fiind cauzata de pierderea de sange -prin menstruatie sau prin sangerari latente. La copii, anemia feripriva se datoreaza insuficientei aportului alimentar de fier. Anemia este cauzata frecvent de sangerarea gastrointestinala consecutiva luarii unor medicamente obisnuite, precum aspirina sau ibuprofen (Advil sau Motrin).

Anemia datorată deficienţei de fier (anemie feriprivă)

Deficienţa de fier este cea mai răspândită deficienţă din întreaga lume. Ea influenţează vieţile a milioane de femei şi copii şi contribuie la o dezvoltare cognitivă scăzută, mortalitate infantilă şi capacitate de muncă redusă. Însă, cu măsuri de sănătate publică corespunzătoare, această formă de lipsă a micro-nutrienţilor poate fi ţinută sub control.

Cu toate că acest tip de deficienţă poate fi stopată prin tratament, stricăciunile mentale şi psihomotorii nu sunt în totalitate înţelese. Cu toate că anemia nutriţională a scăzut în ţările dezvoltate, înca mai sunt afectate între 500 şi 600 milioane de oameni (o şesime din populaţia lumii). Chiar şi în Statele Unite deficienţa de fier este cea mai dominantă malnutriţie. Acest tip de anemie este cea mai prezentă la copiii mici între 6 şi 24 de luni şi la femeile apte de reproducere, nelipsind însă şi la adolescenţi, adulţi şi bătrâni.

Deficienţa de fier se dezvoltă încet şi nu este vizibilă decât după ce anemia e majoră şi există consecinţe. Principalele cauze sunt consumul insuficient de mâncăruri ce conţin fier, absorţia slabă a acestuia în organism şi pierderea de sânge. Sărăcia, abuzurile şi traiul într-o casă cu condiţii de comfort proaste plasează copii în aria maximă de risc pentru anemie.

Când se diagnostică boala, este verificat nivelul fierului după ce rezultatele de laborator sunt gata. Dacă este mic se verifică şi nivelul de feritină, o proteină ce fixează fierul. Dacă nivelul de feritină este scăzut, este confirmat diagnosticul de anemie.

Anemia datorată deficienţei acidului folic

Acidul folic este un membru al grupului de vitamine B. Lipsa lui duce la o anemie caracterizată de un număr mic de globule roşii foarte mari în dimensiuni. Deficienţa se produce dacă alimentaţia este săracă în acid folic sau dacă intestinele nu o pot absorbi. Asocierea unei alimentaţii necorespunzatoare cu alcoolismul este cauza cea mai comună a deficientei acidului folic. Abuzul de alcool nu numai că contribuie la malnutriţie ci şi produce unele schimbări chimice care duc la scăderea nivelului de acid. Deficientele pot fi datorate şi unei cereri ridicate de acid folic ca în cazul cancerului, sarcinii, hipertiroidismului, anemiei hemolitice sau de unele medicamente ce facilitează absorbţia.

Acidul folic este indispensabil în metabolismul aminoacizilor şi în formarea de globule roşii sănătoase. Acesta este o substanţă solubilă în apă şi de aceea nu poate fi stocată în mari cantităţi în corp. De aceea trebuie realimentat printr-o alimentaţie sănătoasă. Organele animale ca şi ficatul şi rinichii conţin cea mai mare cantitate de acid folic. Alte mâncăruri bogate în acest acid: legume verzi (spanac, asparagus, broccoli), suc de portocale, banane, fasole şi mazare. La fel ca şi cu fierul, cantitatea de acid folic absorbită depinde de sursa lui. Doar între 25% şi 50% din acidul folic consumat este absorbit. Motivele pentru absorbţia redusă a acestuia pot fi: prăjirea excesivă a alimentelor, lăsarea legumelor crude la temperatura camerei timp de mai multe zile şi consumul de antiacizi.