INCONTINENTA URINARĂ

Reprezintă pierdera involuntară de urină temporară sau permanentă.
Conform statisticilor, peste 15% dintre vârstnici au această problemă.
Inconţinenţa urinară poate fi trecătoare sau cronică. Cea tranzitorie este
determinată de cauze reversibile: infecţii urinare, vaginite şi uretrite
atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistami-
nice, sedative, decongestionante nazale cu efedrină), alcoolul, unele boli
(insuficienţă cardiacă sau venoasă), constipaţia.
Dintre cauzele aparitiei inconţinenţei urinare cronice la persoanele
în vârstă, una principală este tulburarea de contractie a muşchiului
vezicii urinare, una secundară este în urma unor afecţiuni neurologice
(accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer) sau
alte cauze (cistite, cancere vezicale, obstrucţie uretrală). O altă cauză
este şi cea datorată stresului, mai ales la femeile în vârstă şi constă în
pierderea de urină prin manevre ce cresc presiunea intraabdominală
(tuse, strănut, ridicare unor obiecte grele), fiind o consecinţă a slăbirii
planşeului pelvin prin îmbătrâniri şi naşteri multiple. La bărbaţi
principala cauză este afecţiunea prostatei (adenomul sau cancereul de
prostată). În 5% dintre cazuri inconţinenţa urinară este secundară
neuropatiei diabetice, deficitul de vitamină B12 sau este idiopatică. La
toate aceste cauze se adaugă modificările fiziologice de vârstă (scăderea
capacităţii vezicii urinare, creşterea eliminării lichidelor consumăte
ziua, pe timpul nopţii). Mobilitatea redusă a vârstnicului, tulburările de
mers, pierderea echilibrului, contribuie la apariţia inconţinenţei urinare.
Consecinţe ale acestei afecţiuni sunt: medicale (leziuni locale, ulceraţii,
micoze, infecţii urinare), psihosociale (jenă, izolare socială, depresie),
economice.
La primele simptome bolnavul trebuie să se prezinte la medicul de
familie pentru identificarea cauzei şi să se determine o anumită conduită
terapeutică. Tratarea infecţiilor urinare prin antibiotice, atrofiei vaginale
prin terapie hormonală, eliminarea unor medicamente, tratamentul
constipaţiei pot rezolva această problemă.
În inconţinenţa urinară de stres, alături de modificarea stilului de
viaţă (scăderea greutăţii corporale la obezi, oprirea fumatului, exerciţii
de întărire a planşeului pelvian), tratamentul factorilor precipitanţi (tuse,vaginite), un rol important îl au tratamentele farmacologice şi
chirurgicale.
Pentru inconţinenţele urinare care nu au răspuns la aceste măsuri,
un rol major îl are educarea pacientului. Golirea vezicii urinare la
anumite intervale de timp, reducerea consumului de lichide după oră
18.00, golirea vezicii urinare înainte de culcare, au efect benefic.
Toaleta locală riguroasă previne apariţia infecţiilor bacteriene, micotice,
leziunilor. Purtarea condoamelor, tampoanelor, pamperşilor, montarea
sondelor urinare temporar sau definitiv, devin necesare în inconţinenţa
urinară refractară la măsurile terapeutice.
Se fac băi calde de şezut cu coada şoricelului, coada calului (100 gr
plante la fiecare baie), sare de bucătărie (2 pumni de sare de Basna). Se
beau zilnic 4 ceşti de ceai de creţişoară. Se freacă regiunea vezicală cu
esenţă de traista ciobanului, care înviorează musculatura dinspre
exterior.