CASTANELE COMESTIBILE

Au fost aduse pe teritoriul ţării noastre odată cu primele legiuni
romane care au ocupat Dacia, iar de atunci, castanul comestibil a fost
aclimatizat şi cultivat mai ales în zona de vest a ţării. Mai târziu, prin
secolul al XIV-lea, castanii comestibili au fost intens plantaţi în jurul
mănăstirilor din Oltenia şi Moldova, iar cu ocazia aceasta, fructele lor
au intrat în reţetele vestitelor leacurile monahale, ocupând printre
acestea un loc de cinste. Cu ele se tratau reumatismul şi degerăturile,
problemele digestive şi intestinale, diferitele boli ale bătrâneţii. Nu în
ultimul rând, castanele au fost folosite ca hrană uşoară şi extrem de
hrănitoare pentru convalescenţi, bogăţia lor de minerale şi de vitamine
(greu degradabile în procesul preparării) fiind un excelent sprijin pentru
o vindecare rapidă.
Culegerea castanelor comestibile se face de la sfârşitul lui
septembrie şi până la începutul lui noiembrie. Pentru uz intern, se
folosesc fructele proaspete. Pentru utilizări externe, sunt foarte eficiente
şi castanele uscate (uscarea se face la fel ca la castanele sălbatice).

Pireul de castane: este unul dintre puţinele produse prelucrate
termic care păstrează, în mare parte, vitaminele fructului proaspăt.
REŢETA: se spală bine castanele cu tot cu coajă, după care se pun în
apă clocotită, unde se lasă să fiarbă la foc mediu, vreme de 45 de minute
(nu mai mult, pentru a nu ieşi taninurile din coajă, care dau un gust
neplăcut). Se scot castanele din apa clocotită şi se cojesc cât sunt calde,
după care se pisează cu o furculiţa sau se zdrobesc cu o lingura din
lemn. Iată în continuare câteva indicaţii terapeutice pentru acest
remediu:

Hemoroizi, varice, tromboflebită - se consumă câte o farfurie
de piure de castane, îndulcit cu miere şi aromatizat cu coajă de lămâie
rasă, înainte de micul dejun şi de cină. Se face o cură de câteva
săptămâni. Acest preparat stimulează tranzitul intestinal, are efecte
antiinflamatoare şi tonice vasculare.
Boli cronice de rinichi - vitaminele din miezul castanelor,
precum şi anumite principii din coajă au efecte stimulente asupra
activităţii renale şi împiedică formarea calculilor. Se consumă câte o
farfurie de pireu de castane înainte de fiecare masă, în cure de minimum
două săptămâni.
Indigestie, diaree - treizeci de castane comestibile (proaspete sau
uscate) se pisează şi se pun să fiarbă la foc mic în trei căni de apă, până
când scad la o treime. Zeama foarte concentrată rezultată se bea într-o
doză unică.
Convalescenţă, perioada de creştere la copii - se consumă o
combinaţie de pireu de castane şi brânză de vaci (în proporţii egale),
îndulcite cu miere. Este o hrană uşor digerabilă şi foarte energizantă.
Degerături, dureri reumatice care se agravează la frig - cinci
mâini de castane se fierb cu trei litri de apă până când scad la jumătate.
Se filtrează decoctul rezultat, cu care se fac spălături cât mai calde
posibil pe locurile afectate. Aplicaţia durează 10-15 minute şi se repetă
zilnic, până la completa vindecare.