Crema antireumatica "Puterea Calului"

ARŢARUL (Acer platanoides)

Aria de răspândire: Arţarul se întâlneşte frecvent pe tot
continentul european. Este deseori plantat în parcuri, pentru umbra generoasă a frunzişului său.
Perioada de înflorire: martie - mai.
Aspectul: Artarul este un arbore viguros, însă rareori depăşeşte 20 m în înălţime. El formează o coroană arcuită simetric, pe un trunchi mai degrabă scurt. Scoarţa netedă, cenuşie, se desprinde de trunchi sub formă unor solzi alungiţi. Frunzele sunt lobate, având practic aceeaşi culoare şi acelaşi luciu pe ambele feţe. Lobii sunt ascuţiţi şi puţin zimţaţi pe margini. În lunile de primăvară, arţarul poartă flori alb-gălbui, dispuse în inflorescenţe umbeliforme. Fructele sunt prevăzute cu două aripioare îmbinate, astfel încât descriu un unghi obtuz. Între ele, în vârful acestui unghi, se găseşte sămânţa, o mică nucă turtită. Fructele verzi pot fi văzute încă din mai, atârnând în ciorchini grei pe crengi.Mai târziu, îşi schimbă culoarea în maroniu şi se lasă duse de vânt,rotindu-se prin aer ca nişte elice. Toamna, frunzele arţarului se colorează în nuanţe strălucitoare de roşu şi galben.
Istoric: Arţarul apare deja în scrierile istoricului roman Plinius
Secundus (23-79 d.Hr.), dar îl aflăm menţionat şi în papirusuri, ca unul din cele mai importante remedii folosite în medicina Egiptului antic. În
secolul XII, călugăriţa Hildegard von Bingen îl caracterizează drept un
arbore „uscat şi rece”. Ea îl recomandă pentru combaterea febrei
prelungite, fie punând frunzele în baia bolnavului, fie pregătind o
licoare ce se amestecă în vin. Şi alţi vindecători ai Evului Mediu au
cunoscut foarte bine arţarul. Toţi l-au prezentat ca pe un remediu cu
acţiune antifebrilă.
În zilele noastre, arţarului i se acordă din nou atenţie, mai ales
datorită calităţilor sevei sale. Deşi recoltarea sevei de arţar are o
îndelungată tradiţie, ea a fost practic uitată pentru mult timp. Astăzi,
seva este foarte apreciată ca sirop, respectiv ca îndulcitor. Ea se obţine
la fel ca răşinile sau cauciucul, prin crestarea scoarţei. E regretabil
faptul că în prezent s-a renunţat aproape cu totul la utilizarea arţarului în
scopuri medicale, deşi până la începutul secolului XIX se preparau
remedii atât din crengile şi frunzele lui, cât şi din trunchi şi sevă. Acum,
nu se mai foloseşte decât siropul, ca edulcorant în diete. Extragerea
sevei se face după anumite reguli. Manevrele brutale, executate de
oameni nepricepuţi, pot duce la uscarea copacului, dacă el pierde prea
multă sevă.
Arţarul în medicina populară: Ca leac întrebuinţat în medicina
populară, arţarul continuă să-şi păstreze o anume însemnătate. Sunt
preţuite în special proprietăţile sale antipiretice şi dezinflamatoare.
Bucăţile de scoarţă şi frunzele proaspete se strivesc bine, se aşează pe o
pânză curată şi se înfăşoară în jurul încheieturilor umflate, ori se pun pe
ochii obosiţi. Şi atunci când ne simţim labele picioarelor grele şi
înfierbântate, putem conta pe efectul răcoritor al frunzelor de arţar,
introduse în şosete. Înţepăturile de insecte se pot trata, de asemenea, cu
scoarţă şi frunze proaspete. Bolnavilor cu febră le ajută frunzele strivite,
puse la tălpi.
Însemnătatea în ezoterism: Arţarul ocupă locul al şaselea în seria
simbolică a celor şapte arbori cosmici. El corespunde planetei Jupiter,
zilei de joi, culorii albastre, iar dintre metale, zincului. Este copacul care
linişteşte orice fierbinţeală şi spaimă. Lăsând să ardă mocnit puţin lemn
de arţar pe mangal încins, el degajă un fum plăcut mirositor, ce
calmează şi răcoreşte mânia şi agitaţia.
Fizioterapie astrologică: Arţarul se află în relaţie cu planeta
Jupiter.
Efect stimulator: în disfuncţiile hepatice, în special în stazele
biliare, ce pot influenţa negativ procesele metabolice.
Efect de atenuare: contra secreţiei prea abundente de bilă, pentru
normalizarea funcţiilor ficatului şi colecistului.
Remediul se practică fie prin aplicarea de cataplasme cu frunze şi
scoarţă, fie prin consumarea siropului. La cataplasme, se pot întrebuinţa
atât scoarţa, cât şi frunzele proaspete sau uscate.
Vindecări energetice: Arţarul le este indicat mai cu seamă celor pe
care un eveniment sau o împrejurare i-a zguduit şi i-a înspăimântat,
astfel încât ei nu mai reuşesc să-şi recapete liniştea şi echilibrul.
Modalitatea cea mai rapidă de contracarare a acestei stări neplăcute şi
de limpezire a sentimentelor este aceea de a se odihni şi răcori zilnic
câteva minute la umbra unui arţar. Terapia poate fi completată cu
prepararea unui ceai din frunze proaspete.
Utilizarea în medicina veterinară: Frunzele de arţar constituie un
furaj hrănitor şi fortifiant, ce se poate adăuga ca supliment la hrana
zilnică a animalelor.
În bucătărie: Mugurii foarte fragezi de arţar, încă nedesfăcuţi, se
pot folosi ca adaos în salate. Siropul obţinut primăvara serveşte ca un
îndulcitor bine tolerat, cu efect uşor laxativ. Din aceeaşi sevă se poate
prepara şi un oţet.
Utilizarea în cosmetică: Infuziile ajută la curăţarea tenului, iar
frunzele proaspete, strivite, au o acţiune dezinflamatoare şi calmantă
asupra pielii iritate.

0 Responses to "ARŢARUL (Acer platanoides)"

Blog Widget by LinkWithin