Rasina si cetinile de brad - partea 1

În pădurile de la munte, brazii şi pinii secretă spre
sfârşitul lui ianuarie, maximul de uleiuri aromate şi volatile - care îi
vor ajuta să treacă cu bine prin iarnă. Dincolo de încremenirea aparentă
a anotimpului, lumea vegetală are „abilitatea” de a se menţine într-o
continua transformare, mereu atentă la primejdiile din exterior. Din
acest proces continuu de adaptare şi de transformare a plantelor rezultă
şi o multitudine de remedii puternice, pe care noi, oamenii, le putem
folosi pentru a ne ocroti sănătatea. Două dintre ele, răşina şi cetinile de
brad - sunt cele mai accesibile medicamente vegetale proaspete ale
iernii.

Unde găsim şi cum recoltăm răşina

Răşina de brad se acumulează pe trunchiul arborelui, acolo unde
acesta a fost rănit, ea având un rol de dezinfectant şi de cicatrizant. Ca
atare, o vom putea recolta de pe orice traseu turistic montan, deoarece -
veti vedea - în aceste zone, brazii sunt, din pacate, adesea scrijeliţi şi au
scurgeri mari de răşină.
Răşina se desprinde de pe trunchi cu ajutorul unui cuţitaş, doar de
acolo unde stratul este gros şi nu mai este nevoie să răzuim trunchiul,
pentru a nu-l răni în plus şi pentru a nu lua şi bucăţi de scoarţă, care
ulterior ne vor deranja în procesul preparării. Răşina se poate depozita
în pungi de plastic, dar nu mai mult de câteva zile, deoarece le va
dizolva, sau în cutii metalice, în cazul în care vrem să o ţinem o
perioadă mai lungă de timp (termenul sau de valabilitate este de 3-4
ani).

Preparate pe bază de răşină

Tinctura

Se obţine foarte simplu, amestecând un pahar (200 ml) de alcool
alimentar tare, de 80-90 de grade, cu 3-4 linguri de răşină. Amestecul se
pune într-un borcan care se va închide ermetic şi se lasă minimum 3 zile
într-un loc călduţ, agitându-l periodic, aşa încât răşina să se dizolve cât
mai bine. Apoi preparatul se filtrează, iar tinctura rezultată se
depozitează în sticluţe care vor fi închise şi ele ermetic. Tinctura de
răşină de brad este un remediu cicatrizant, antiinfecţios şi antiinflamator
comparabil cu propolisul, dar mult mai bine tolerat de către organism.

Unguentul

Se prepară din şapte linguri de untură, o lingură de răşină de brad
cât mai curată şi câte o linguriţă de miere zaharisită şi de ceară de albine
(ambele le găsim în pieţe, la apicultori). Mai întâi se pune într-un vas la
foc mic untura şi se lasă până devine lichidă, după care se adaugă răşina
şi ceara, care se lasă şi ele să se dizolve complet, după care se ia vasul
de pe foc, se adaugă mierea şi se lasă să se răcească. Cât mai este cald,
unguentul se toarnă într-un borcan, care va fi închis şi lăsat în frigider,
unde se poate păstra până la trei luni.

Uleiul cu răşină

Într-o oală cu apă clocotită, ţinută pe foc mic, se pune un vas cu 100
ml (jumătate de pahar) de ulei de măsline, care se lasă să se încălzească.
După ce uleiul a devenit fierbinte, se pune o lingură de răşină şi se
amestecă bine până se dizolvă complet, după care se filtrează, se lasă să
se răcească şi se pune într-o sticlă care va fi închisă ermetic. Cu acest
ulei se fac fricţionări pentru combaterea afecţiunilor respiratorii şi se
aplică pe arsuri de gravitate mică şi pe contuzii, pentru o vindecare
rapidă.

Răşina în tratamente interne

Cistitele, cistitele cu hemoragie, infecţiile renale - se ia de 3 ori
pe zi câte o linguriţă de tinctură de răşină de brad, dizolvată în jumătate
de pahar de apă. Preparatul se administrează pe stomacul gol, în cure de
minimum 14 zile, având efecte antiinfecţioase, cicatrizante şi
regenerative epiteliale foarte puternice. De asemenea, răşina de brad (şi
într-o măsură şi mai mare cea de pin) are efecte de stimulare a diurezei
şi a activităţii rinichilor similare tincturii de ienupăr, dar fără acţiunea
iritativă a acesteia.
Tusea - se ia de 3-4 ori pe zi câte o linguriţă de tinctură de răşină,
amestecată cu o lingură de miere lichidă. Este un excelent calmant,
dezinfectant şi stimulent imunitar pentru zona gâtului.
Tabagismul - se administrează, o dată la patru ore, o jumătate de
linguriţă de tinctură de răşină de brad, amestecată cu o linguriţă de
miere de salcâm. Acest preparat decongestionează arborele bronşic de
secreţii şi, se pare, reduce dorinţa de a fuma, fiind de ajutor celor care
vor să renunţe la acest viciu extrem de periculos pentru sănătate.
Balonare şi colici abdominale care apar în contact cu frigul -
se administrează înainte de a ieşi din casă o linguriţă de tinctură pusă pe
o bucăţică de pâine uscată.
Infecţii intestinale, colita de fermentaţie - vreme de trei
săptămâni se administrează înainte de fiecare masă o bucăţică de pâine
uscată, pe care s-a pus o linguriţă de tinctură de răşină. Se iau minimum
trei doze pe zi.

Răşina în tratamente externe

Răcelile de tot felul - se face un masaj al întregului corp,
insistându-se asupra zonei toracice, cu ulei de răşină preparat după
metoda de mai sus. Este un remediu popular, care se foloseşte atât
pentru prevenirea îmbolnăvirilor, cât şi pentru vindecarea rapidă.
Amigdalita - se face gargară cu două linguriţe de tinctură de
răşina dizolvată în puţină apă. Această procedură are un efect
antimicrobian şi stimulent imunitar rapid, fiind recomandată şi în
faringită, traheită, faringo-amigdalită etc.
Negii - o bucăţică de răşină se pune pe locul afectat şi se acoperă
cu un plasture care să o fixeze. Răşina se ţine 24 de ore, după care se
schimbă, tratamentul făcându-se 7 zile la rând.
Rănile - se cicatrizează mult mai repede şi fără urme, dacă se
tratează cu tinctură de răşină. Aceasta se aplică folosind un tampon de
vată, cu care se înmoaie locul afectat, curăţat bine în prealabil.
Arsurile - atunci când sunt de gravitate mică, se tratează cu
unguentul de răşină, a cărui reţetă am prezentat-o anterior. Arsurile de
gravitate mai mare se tratează într-o primă fază cu tinctură de răşină,
pentru a preveni infecţia, după mai multe zile folosindu-se unguentul.
Eczemele infecţioase uscate - se tratează cu comprese cu
tinctură de răşină, care se ţin vreme de un sfert de oră, pentru a înmuia
tegumentele, după care se lasă să se usuce, iar deasupra se pune o
pelicula de ulei de răşină. Acelaşi tratament se aplică în cazul
contuziilor (vânătăilor), efecte mai bune obţinandu-se prin utilizarea
unguentului în locul uleiului.

Precauţii şi contraindicaţii

La anumite persoane, răşina poate provoca reacţii alergice, atât
administrată intern, cât şi în contact cu pielea. Din acest motiv, înainte
de a începe un tratament cu acest produs, este necesar să facem un test,
administrând intern sau aplicând pe piele câteva picături de tinctură şi
văzând care este reacţia. Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie,
inflamaţie, dacă se declanşează catar respirator sau apare înroşirea
pielii, nu va fi făcut tratament cu răşina. Răşina dizolvă substanţa din
care este alcătuită dantura, motiv pentru care nu se administrează pe
cale bucală decât sub formă de tinctură.

Read more....

10 sfaturi pentru a slabi fara regim

Cu toti stim de existenta regimurilor alimentare ca te ajuta sa slabesti rapid, insa, acestea te lasa flamand si lipsit de putere. Cea mai buna metoda de a slabi si a va mentine greutatea este de slabi treptat. Specialistii sustin ca poti face acest lucru fara fi nevoie de un regim, doar prin cateva schimbari in viata de zi cu zi.

1. Mancati zilnic micul-dejun. Acesta este un obicei comun in randul persoanelor care au slabit si au reusit sa isi mentina greutatea. Foarte multe persoane cred ca a sari peste micul-dejun le ajuta sa scape de calorii, dar, in realitate acestea ajung sa manance mult mai mult in cursul zilei. Pentru micul-dejun este recomandat un castron cu cereale si fructe sau produse alimentare cu continut scazut de calorii.

2. Nu mai intrati in bucatarie seara. Stabiliti o ora incepand cu care sa nu mai mancati; astfel veti evita "gustarile" din timpul serii. Beti o cana cu ceai, mancati o bomboana sau un iaurt daca aveti pofta de ceva dulce dupa masa. Apoi spalati-va pe dinti pentru a nu fi tentati sa mai mancati si altceva.

3. Alegeti cu grija bauturile. Bauturile cu adaos de zahar sau indulcitor contribuie la cresterea valorilor calorice si nu reduce foamea, asa cum o fac mancarurile solide. Potoliti-va setea cu apa (sau apa cu lamaie), lapte degresat sau sucuri de fructe 100% naturale. Daca va incearca o senzatie de foame intre mese incercati ca consumati un pahar de suc de legume. Daca obisnuiti sa consumati un pahar de vin sau un cocktail seara, incercati sa limitati consumul de alcool la zilele de week-end, astfel veti reduce consumul caloric.

4. Consumati legume si fructe. Consumul ridicat de legume si fructe este deseori umbrit de consumul de mancaruri cu continut caloric foarte ridicat. Incercati ca primul fel de mancare sa fie o salata sau o portie de supa. Aprovizionat-va cu fructe si legume si consumati la fiecare masa. Astfel, va veti imbogati dieta cu vitamine, minerale, fitonutrienti, fibre si nu veti mai fi tentati sa consumati dulciuri sau alte produse cu foarte multe calorii.

5. Consumati cereale. Substituind cerealele integrale cu cereale rafinate precum paine alba, prajituri, biscuiti si covrigi, beneficiati de fibra si va veti satura mult mai repede ceea ce va va determina sa mancati in proportii rezonabile.

6. Controlati spatiul din jur. Controlarea spatiului din jur, de la dotarea bucatariei cu alimente sanatoase pana la alegrea restaurantului potrivit, reprezinta o medota buna de a scadea consumul de calorii.

7. Consumati portii mici. Daca ati redus cu doar 10-20% portia de mancare, nu veti pierde in greutate. Majoritatea portiilor de mancare servite atat la restaurant cat si acasa sunt mult mai mari decat este necesar. Pentru a reduce portiile de mancare folositi castroane, farfurii si pahare mai mici.

8. Faceti mai multa miscare. Pe parcursul zilei faceti tot ce puteti pentru a fi mai activi: urcati si coborati pe scari (evitati folosirea scarilor rulante sau a liftului), mergeti pe jos cat se poate de mult, faceti jogging si cateva exercitii usoare care nu necesita deplasarea la sala.

9. Consumati proteine. Adaugarea proteinelor fara grasimi la fiecare masa va ajuta sa va simtiti satul si va impiedica sa mancati mai mult decat va este necesar. Consumati iaurt, nuci, unt de arahide, oua sau fasole. De asemnea, specialistii recomanda mese scurte si dese (la un interval de 3-4 ore), pentru a va mentine glicemia la un nivel normal.

10. Consumati produse fara grasime. Folositi variantele fara grasime (light) a sosurilor pentru salate, a maionezei si a altor produse. Ca substituenti folositi: mustarul in locul maionezei la sandwichuri, laptele degresat in loc de frisca la cafea, un pic de otet la salate in loc de sosuri cu continut caloric ridicat.

Read more....

Frunzele de telina

În medicina chineză se spune ca nu există aliment mai eficient pentru întinerirea corpului şi a minţii ca frunzele de ţelină. Ele dau vioiciune, calmează „focul interior” care mistuie resursele vitale, dau vigoare trupului şi, nu în ultimul rând, retrezesc virilitatea şi erotismul.Aceeaşi părere o aveau şi medicii greci şi romani, care puneau frunze proaspete de ţelină în vin, pentru mărirea puterii fizice şi a capacităţii de procreare. Vindecătorii populari romani foloseau ţelina verde ca pe un mic panaceu, util copiilor (pentru a-i face să crească repede şi a-i feri de boli), adulţilor (contra bolilor de rărunchi şi a oboselii), bătrânilor (contra reumatismului, senilităţii şi a altor neajunsuri). Deopotrivă aliment şi medicament, frunzele de ţelină au o serie de proprietăţi terapeutice remarcabile, recunoscute şi de medicina modernă, după cum vom afla în continuare.
Ţelina şi bolile de piele
Frunzele de ţelină sunt un excelent diuretic şi depurativ, precum şi
un fin reglator hormonal, întrunind multe din calităţile necesare tratării unor boli de piele cu o cauzalitate complexă, cum ar fi: psoriazisul,
sclerodermia, vitiligo, anumite forme de acnee, dermatozele alergice. Se
ţin cure de 2-3 săptămâni, timp în care se consumă la fiecare masă salate
asezonate cu ţelină verde din belşug.
Ţelina şi bolile cauzate de intoxicaţii
Zece-cincisprezece linguri de suc de ţelină consumate zilnic, în cure
de două săptămâni, sunt un excelent depurativ de primăvară, care
accelerează puternic procesul de eliminare a substanţelor toxice din
corp. Acest tratament este indicat în mod special persoanelor care
lucrează într-un mediu poluat, celor care au consumat sau consumă
carne, alimente cu aditivi alimentari, tutun sau medicamente de sinteză
cu efecte adverse puternice.
Ţelina şi echilibrul hormonal la femei
Studii făcute în China, Japonia, Rusia au pus în evidenta faptul că o
dietă în care se consumă multe legume şi zarzavaturi proaspete, în
special ţelină, în cantităţi mari prelungeşte tinereţea biologică a femeii,
combate foarte eficient dismenoreea şi infertilitatea. Sucul de ţelină este
un puternic remediu contra menopauzei premature, precum şi contra
tulburărilor care apar la debutul climaxului.
Ţelina şi potenţa
Nu există în medicina populară românească un remediu sexual mai
răspândit ca sucul proaspăt de ţelină. Putini ştiu însă că cel mai eficient
nu este sucul obţinut din rădăcină, ci din frunze. Din acesta se consumă
câte o jumătate de pahar pe zi, în cure de 3-4 săptămâni.
Ţelina şi reumatismul
Salatele cu multă ţelină tăiată mărunt sunt un excelent preventiv şi
adjuvant în tratamentul reumatismului şi al gutei. Ele au efect
antiinflamator, depurativ şi chiar uşor calmant pentru durere. Extern, se
face următorul tratament contra reumatismului: frunzele de ţelină
opărite cu apă clocotită se lasă să se răcească un pic şi se pun pe
articulaţiile dureroase, se învelesc cu un celofan şi pe deasupra cu o
ţesătură de lână. Se ţine această cataplasmă vreme de două ore. Este un
tratament valabil şi în vitiligo şi în cancerul de piele.

Read more....

Varicela

Este o boala infectioasa acuta, contagioasa, cunoscuta si sub numele de varsat de vant produsa de virusul varicelo-zosterian si manifestata prin eruptie polimorfa, pruriginoasa, aparuta in valuri. Virusul varicelo-zosterian determina varicela ca infectie primara si herpes zoster ca infectie recurenta. Sursa de infectie o constituie bolnavii de varicela sau de herpes zoster care sunt infectiosi prin leziunile tegumentare si mai ales prin cele ale mucoaselor. Poarta de intrare a infectiei este mucoasa nazofaringiana si cea conjunctivala.

Mod de transmitere

Transmiterea este respiratorie, prin picaturile de secretie nazofaringiana raspandite aerogen sau foarte rar prin obiecte proaspat murdarite cu secretii ale mucoaselor sau leziuni tegumentare. Boala este mai frecventa la copii intre 2-14 ani, iarna si la inceputul primaverii. Contagiozitatea este foarte mare, in special in stadiul initial, durata perioadei de contagiune incepand cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei si dureaza aproximativ 6 zile dupa ultimul val eruptiv. Practic, sursa de infectie este omul bolnav. Crustele de varicela nu sunt contagioase. Desi imunitatea dupa varicela este de lunga durata se admite ca la unele persoane virusul poate persista ani in stare latenta in celulele nervoase, provocand la adulti tabloul de herpes zoster.

Simptome

Incubatia variaza intre 10-21 de zile, in medie fiind de 14-15 zile iar carantina dureaza 3 saptamani. Formele severe apar numai la copii si adultii cu rezistenta scazuta. La copii, simptomele care preced eruptia pot fi minore (febra moderata, cefalee, mialgii) care dureaza 7-10 zile. La interval de 1-2 zile apar elemente eruptive noi.
Perioada preeruptiva dureaza 2-3 zile cu dureri de cap, febra si dureri musculare si rareori o eruptie trecatoare de tip scarlatiniform. In perioada eruptiva, care dureaza 7-10 zile, eruptia apare mai intai pe corp unde domina, apoi pe fata si membre fiind insotita de febra si mancarime, cu aspect de vezicule comparate cu picatura de roua - de mentionat ca eruptia poate aparea si pe palme, pielea capului, pe mucoase, mai ales in cavitatea bucala, laringe si tesuturi conjunctive. Intre valurile eruptive starea generala este buna, fiind influentata doar de caracterul pruriginos al eruptiei (care poate determina neliniste, agitatie) sau de durerea ulceratiilor de la nivelul mucoaselor. La sfarsit vezicula se usuca, formand o crusta, fara sa lase cicatrice, cu exceptia unei usoare pigmentatii trecatoare. Stadiul de cruste poate dura 10-20 de zile; febra insoteste fiecare puseu eruptiv, nefiind insa foarte crescuta. Evolutia bolii este de obicei usoara, spre vindecare urmata de o imunitate durabila. Este posibila suprainfectia bacteriana a elementelor eruptive. Complicatiile neurologice (menigo-encefalita) apar mai ales la copii imunodeprimati. Pneumonia este rara la copii.

Read more....

Sanatate cu frunze verzi - Mararul

Este probabil zarzavatul cu cea mai lungă „carieră” din lume,
folosirea sa ca adaos în mâncăruri, dar şi ca medicament fiind
menţionată într-un papirus egiptean vechi de peste 4000 de ani. Mărarul
a fost intens folosit şi în medicina tibetană (Unani) şi în cea indiană
(Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfecţios şi
antiinflamator. În Antichitate, romanii preţuiau în mod special mărarul,
care era un remediu de prim ajutor contra tulburărilor digestive şi a
durerilor de cap ce apăreau după petrecerile prea îmbelşugate. În
medicina populară românească sucul proaspăt sau decoctul obţinut din
tulpinile de mărar se dădea contra bolilor de inimă şi contra tusei, dar şi
pentru diverse „boli femeieşti” ori pentru „boli de pântece”.
Secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de
uleiul aromat pe care îl conţin, o substanţă cu proprietăţi terapeutice
excepţionale. Uleiul aromatic din mărar acţionează în special asupra
sistemului digestiv şi a acelui nervos, dar are şi alte acţiuni, aşa cum
vom vedea în cele ce urmează:
Mărarul şi bolile digestive
Mărarul verde are darul de a ne feri de o mulţime de probleme, cum
ar fi: indigestia, hipoaciditatea sau balonarea. Mărarul este de un real
folos şi în colite, întrucât substanţele aromate pe care le conţine
împiedică bacteriile să se dezvolte în intestin. Persoanele care se
confruntă cu aceste probleme ar trebui să consume mâncăruri
condimentate cu mult mărar sau să mănânce salate de mărar, cu ulei de
măsline şi suc de lămâie, iar vara, să adauge în compoziţie şi roşii.
Mărarul şi sistemul nervos
În medicina tradiţională a multor popoare europene, mărarul este
renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos.
Mestecarea câtorva tulpini de mărar verzi combate eficient durerile de
cap (inclusiv cele însoţite de ameţeală şi vărsături), redă acuitatea şi
claritatea simţurilor celor surmenaţi, combate astenia nervoasă.
Mărarul şi aparatul urinar
Consumarea a patru linguri de suc proaspăt de mărar (obţinut prin
centrifugare), de 3-4 ori pe zi, în cure de două săptămâni, este un
puternic stimulent al activităţii rinichilor, ajută la prevenirea şi
combaterea calculozelor, fiind şi un bun adjuvant în combaterea
cistitelor şi a infecţiilor renale. Acest remediu este cu atât mai indicat cu
cât nu are reacţii adverse şi poate fi administrat pe perioade lungi.
Mărarul şi stările post-graviditate
Frunzele de mărar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au
născut de curând, sunt un excelent tonic fizic şi nervos, ajutând la
recăpătarea apetitului, stimulând secreţia lactică, îmbunătăţind calitatea
laptelui, favorizând recăpătarea tonusului psihic.
Mărarul şi feminitatea
Frunzele de mărar conţin mici cantităţi de estrogen, hormonul
feminin care catifelează pielea, face ca pilozităţile să crească mult mai
lent, ajută la creşterea naturală a sânilor, încetineşte foarte mult
procesele de îmbătrânire. Salatele asezonate cu mult mărar sunt aşadar
recomandate în această perioadă, când planta are maximum de forţă
terapeutică, fiind un adevărat elixir de frumuseţe.

Read more....

Sanatate cu frunze verzi - Patrunjelul

Când rupi o frunză de pătrunjel ca s-o pui în oala cu supă, un fir de
leuştean ca să boteze ciorba cu aromă sau o rămurea de mărar ca să
parfumeze o salată de castraveţi, nu te gândesti niciodată că verdeţurile
pe care le-ai cumpărat la piaţă ascund în ele comori cu mult mai
nepreţuite decât aromarea bucatelor. Ei bine, modestele frunze pe care le
tocăm fără milă cu ghilotina cuţitului sunt zăcăminte absolut fabuloase
de principii vitale, medicamente verzi, pe care natura le umple de forţă
în luna mai. Reconsiderate cu demnitatea care li se cuvine, scoase din
rolul de Cenuşărese ale bucătăriei, ele vă pot dărui remedii de sănătate
nepreţuite. Folosiţi-le! Costă puţin şi pot mai mult decât tonele de
medicamente pe care le înghiţim.

PĂTRUNJELUL

Îl ştim atât de bine ca aliment, încât ideea că ar putea fi şi medicament ni se pare mai mult o figură de stil. Ba fiert în supe, ba tocat în salate, s-a banalizat prea tare, ca să-l mai poţi privi cu respect. Şi totuşi, va trebui să reconsiderăm pătrunjelul, acordându-i importanţa
pe care o merită. Puţine medicamente din lume se pot compara ca eficienţă cu această legumă, care, corect preparată şi administrată, are o acţiune terapeutică extrem de intensă. Atât de intensă, încât laboratoarele unor universităţi şi firme farmaceutice prestigioase din lume l-au luat în studiu pentru a-i afla tainele. Iar ceea ce s-a descoperit despre el merită toată atenţia. De aceea, îl vom scoate din supă şi-l vom pune acolo unde-i e locul: între miracolele naturii, care cresc până şi în grădină cu zarzavat.
Ce folosim de la pătrunjel
Totul! Rădăcina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al ficatului şi antiviral. Frunzele şi tulpinile neutralizează şi ajută la eliminarea toxinelor din organism,
împrospătează respiraţia, dizolvă şi ajută la eliminarea pietrelor la rinichi şi la ficat. Fructele (seminţele) de pătrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimulează puternic glandele sexuale şi au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat alcoolismul. Iată, în continuare, câteva
preparate din pătrunjel.
Sucul de frunze
Pentru a obţine sucul de pătrunjel verde se mixează o mână de frunze proaspete, la care s-au adăugat patru linguri de apă, după care se lasă jumătate de oră la macerat, apoi se filtrează. Licoarea obţinută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la frigider, dar nu mai
mult de 4 ore. Sucul proaspăt obţinut din frunze de pătrunjel este un puternic medicament, care de obicei nu se administrează singur, ci diluat în puţin suc de rădăcină de morcov. De regulă, se iau de 4 ori pe zi, câte 4-6 linguri de suc de frunze de pătrunjel, diluate în câte un sfert
de pahar de suc de morcov.
Sucul de rădăcină
În funcţie de mijloacele avute la dispoziţie, se poate prepara în două
moduri:

Varianta I - cu storcătorul centrifugal: Este cea mai simplă metodă şi presupune să avem un storcător de fructe centrifugal (cum se găsesc în comerţ). Rădăcinile de pătrunjel se spală bine, eventual frecându-le cu o perie aspră, dar fără a le râzui cu cuţitul, întrucât astfel s-ar pierde
anumite vitamine şi enzime preţioase conţinute de coaja subtire de la suprafaţă. După spălare, se taie bucăţi, apoi se pun în centrifugă (nu se ţin înainte în apă sau la frigider). Sucul care rezultă se consumă imediat sau se pune într-o sticlă cu dop şi se lasă la răcoare. Se bea în maximum
30 de minute de la preparare, diluat în proporţia de 1:3 în suc de morcov.

Varianta II - prin tocare urmată de filtrare manuală: Rădăcinile de pătrunjel se spală şi se taie mărunt, după care se trec prin maşina manuală de tocat carne. Pasta astfel obţinută se filtrează printr-un tifon pus în două, aşa încât sucul obţinut în final să fie cât mai limpede. Sucul
se pune deoparte, iar reziduul rezultat se foloseşte în scopuri culinare sau se aruncă. Administrarea se face, de asemenea, la scurtă vreme (maximum 30 de minute) după obţinerea sucului.
Pulberea
Se obţine din seminţe de pătrunjel, prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea sau prin sfărâmarea în piuă (urmată de cernere prin sita pentru făină albă). După măcinare, pulberea se păstrează la frigider într-un borcan bine închis, pentru a nu se evapora uleiurile volatile. Se
administrează jumătate de linguriţă rasă, de 2-3 ori pe zi.
Cataplasmă
Rădăcina de pătrunjel se da prin răzătoarea fină şi apoi se înveleşte într-un tifon. Se aplică pe locul afectat vreme de 30-60 de minute, după care se îndepărtează şi se lasă pielea să se usuce la aer. De regulă, aplicaţiile se fac zilnic, vreme de minimum 7 zile.
Boli care se vindecă prin tratamentul intern cu pătrunjel
Hepatita virala - studii recente au arătat că pătrunjelul are un neobişnuit efect de combatere a virusurilor care atacă ficatul. Se recomandă aşadar bolnavilor de hepatită A, B şi C să facă vreme de 4 săptămâni o cură cu suc proaspăt de frunze de pătrunjel, câte
cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinţă pe stomacul gol, înainte de masă.
Alcoolism - într-un litru de apă se pun patru rădăcini de pătrunjel, coaja de la o lămâie şi coaja de la un grepfruit. Se fierbe tot acest amestec până scade la jumătate, se ia de pe foc şi se adaugă două linguri de seminţe de pătrunjel. Se lasă acoperit să se răcească şi apoi se filtrează. Se pastrează la frigider şi se ia de patru ori pe zi câte o lingură din acest preparat, până la epuizarea întregii cantităţi. Acest remediu reduce nevoia de alcool, înlătură unele sechele hepatice şi nervoase ale alcoolismului, dând chiar o intoleranţă la acest drog. Ca paleativ contra intoxicaţiei alcoolice acute (beţiei) şi a urmărilor ei, se consumă mari cantităţi de pătrunjel frunze, care se mestecă bine, înainte de înghiţire.
Celulita, acumulare de apă în ţesuturi - se face o cură de suc de rădăcină de pătrunjel, minimum trei săptămâni, timp în care se bea un pahar pe zi. Suplimentar, se face un masaj energic pe zonele afectate cu suc de pătrunjel proaspăt.
Litiaza renală şi biliară - se bea de trei ori pe zi, înainte de masă cu 1-2 ore, câte un sfert de pahar de suc de pătrunjel (rădăcină şi frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi.
Anorexie - câteva frunze de pătrunjel mestecate înainte de masă trezesc pofta de mâncare şi activează digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greaţa, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot mânca din cauza stărilor
de greaţă persistente.
Halena - pătrunjelul verde mestecat îndelung dă un miros plăcut respiraţiei, acţionează ca un dezinfectant excelent asupra căilor respiratorii medii şi superioare. Se recomandă ca tratament celor care suferă de halenă, precum şi celor cu boli respiratorii cronice.
Infecţii recidivante, imunitate slabită - în medicina arabă, pătrunjelul verde tăiat fin, amestecat cu suc de lămâie, ulei de măsline şi puţin usturoi (eventual câteva felii de roşii), este folosit ca salată ce se administrează celor care au boli infecţioase recidivante. Studii recente
făcute la universitatea din Ankara (Turcia) au pus în evidenţă că acest remediu culinar făcut din pătrunjel activează puternic sistemul imunitar şi, în plus, combate direct foarte multe specii de bacterii şi ciuperci parazite.
Boala canceroasă - salatele cu mult pătrunjel şi sucul de frunze şi rădăcină de pătrunjel sunt un excelent adjuvant în tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspăt menţine pofta de mâncare, activează sistemul imunitar, susţinând organismul să lupte cu boala, ajută la
restabilirea echilibrului hormonal. În plus, pătrunjelul verde combate multe dintre reacţiile adverse ale citostaticelor şi ale radioterapiei.
Sterilitate masculină, impotenţă - se face un tratament de 40 de zile, timp în care se administrează, de patru ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă de pulbere de seminţe de pătrunjel, înainte de masă. Pentru efecte rapide, se ia o doză unică din următorul preparat: două linguriţe de pulbere de pătrunjel şi un vârf de cuţit de piper negru se amestecă bine până când se omogenizează. Remediul se ia pe stomacul gol. Acelaşi tratament este extrem de eficient contra frigidităţii.
Tratamentul extern cu pătrunjel
Hernie - o sută de grame de rădăcini de pătrunjel se fierb vreme de 15 minute într-o jumătate de litru de borş. Se scot apoi rădăcinile, se zdrobesc, se pun într-un tifon şi se aplică sub formă de cataplasmă pe zona afectată. Zeama rezultată în urma fierberii pătrunjelului în borş se
bea pe parcursul unei zile.
Inflamaţii ale pleoapelor şi ale ochilor - se aplică o compresă cu suc de frunze de pătrunjel, care se ţine vreme de 20 de minute. Frunzele de pătrunjel au efecte antiinfecţioase, antiinflamatoare şi regenerative.
Contra inflamaţiilor sânilor (la femeile care alăptează) - se pune pe locul afectat o cataplasmă cu frunze şi rădăcini de pătrunjel, fierte câteva minute în apă. Aplicaţia durează 30 de minute şi se repetă zilnic. Cataplasma din frunze de pătrunjel proaspete, nefierte, ajută la
oprirea lactaţiei.
Nevralgie - se combină sucul de rădăcină de pătrunjel în proporţie egală cu alcool de 70 de grade. Se înmoaie degetul arătator în acest preparat şi se ung traseele nervoase afectate, precum şi gingiile.
Precauţii:
Sucul de pătrunjel (rădăcină sau frunze) are o acţiune terapeutică atât de intensă, încât nu se foloseşte niciodată nediluat, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combină foarte bine.
În doze mai mari de 200 ml la adulţi şi de 60 de ml la copii, sucul de pătrunjel poate da reacţii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitate nervoasă, anumite deranjamente digestive.
O doză mai mare de 8 grame de seminţe produce vertij, spasme, deranjamente digestive puternice.
Contraindicaţii
Pătrunjelul nu va fi utilizat în scopuri terapeutice de către femeile însărcinate, întrucât are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv îl au seminţele (câteva grame determină începerea contracţiilor uterine), dar nici efectul similar al rădăcinii şi mai ales al
frunzelor nu este de neglijat.

Read more....

Prepararea fructelor în scop terapeutic

Fructele uscate - se obţin prin tăierea în felii, cu o grosime de 1
cm, a fructului bine spălat în prealabil şi nedecojit. Feliile se pun pe o
aţă care se plasează în preajma unei surse puternice de căldură (sobă de
teracotă, calorifer). După 2-3 zile de uscare, feliile de fruct se pun în
cuptor, care se dă la foc mic şi se lasă cu uşiţa întredeschisa, aşa încât
fructele să se usuce rapid, dar fără să se ardă. Când feliile de pere sau de
gutui sunt tari şi aspre la pipăit, pierzându-şi în mare măsură
elasticitatea, procesul de uscare s-a încheiat, iar produsul obţinut se
depozitează în pungi de plastic bine închise.
Decoctul de fructe uscate - aproximativ 40 de grame de fruct
uscat se fierb vreme de 10 minute, după care se lasă să se răcească şi se
filtrează. Preparatul astfel obţinut se consumă de regulă îndulcit cu
miere, fiind un excelent astringent şi antiinfecţios digestiv. Acelaşi
decoct poate fi obţinut din jumătate de kilogram de gutui sau de pere
proaspete, date în prealabil prin răzătoare. Decoctul de gutui este cel
mai cunoscut şi folosit. Denumirea să în limbaj de specialitate este de
„Decoctum Cydoniae”, fiind un preparat oficial inregistrat în
farmacia britanică, belgiană, franceză, şi recomandat a se consuma
în cantităţi mari contra: dizenteriei, diareei, gonoreei, stărilor de iritare
ale mucoaselor, durerilor de gât.
Fructele proaspete - se consumă bine spălate şi, important, fără
a li se îndepărta coaja (care este foarte bogată în vitamine şi minerale).
Întrucât gustul gutuilor nu este întotdeauna agreat, ele se consumă rase
şi amestecate cu miere (eventual amestecate şi cu mere şi cu coaja de
lămâie rasă).
Sucul - se obţine din fructele proaspete, cu storcătorul electric
centrifugal. Se consumă la câteva minute după preparare, când
potenţialul sau terapeutic este maxim. La frigider se poate păstra într-o
sticlă foarte bine închisă, vreme de cel mult 6 ore.
Nectarul - se obţine în blender (mixer electric), în care se pun un
litru de apă, 3-4 pere de mărime medie sau 2 gutui nedecojite şi 2
linguri de miere. Toate ingredientele se mixează vreme de 5 minute,
după care se pune preparatul obţinut într-o sticlă cu dop, care se
păstrează la frigider. Se consumă nectarul pe parcursul unei zile.

Read more....

Para - fructul sperantei

Sunt printre primele fructe cultivate pe pământ. Mai întâi, perii au crescut spontan la poalele munţilor Himalaya, în urmă cu 6000 de ani.
Apoi au fost cultivaţi şi a început răspândirea lor gradată în Asia şi pe continentul european, având un loc privilegiat în grădinile regale din întreaga lume. Se spunea despre pere că aduc în sufletul fiinţei umane blândetea şi iertarea, fiind recomandate în alimentaţia persoanelor cu porniri colerice, care se enervează foarte uşor. Plinius considera că perele sunt fructele speranţei, care readuc optimismul şi favorizează pornirile generoase.
Despre valoarea terapeutică a acestor fructe nu s-a ştiut multă vreme
mai nimic. Studii recente au arătat, însă, ca perele se disting prin câteva
calităţi vindecătoare, rar întâlnite la alte alimente, fiind excepţionale în
tratarea afecţiunilor renale şi urinare, a bolilor cardio-vasculare, precum
şi în intoxicaţii şi în bolile care apar pe fondul deficienţelor imunitare.
Colita de putrefacţie - este eliminată într-o săptămână cu
următorul tratament: înaintea fiecăreia dintre cele trei mese principale se
consumă câte o jumătate de kilogram de pere proaspete. Regimul
alimentar în această perioadă şi 2 luni după tratament va fi exclusiv
lacto-vegetarian, fără nici un fel de carne, fără ouă, fără majoritatea
lactatelor (se pot consumă doar unt, smântână de fermentaţie şi iaurt).
Anemia (inclusiv cea care apare la copii) - se consumă zilnic
minimum un kilogram de pere, ca atare sau sub formă de nectar. Perele,
pe lângă faptul că sunt destul de bogate în fier, stimulează hematopoeza,
adică procesul de formare a globulelor roşii.
Infecţii asociate cu febra, deficienţe imunitare - se face o cură
de 1-2 săptămâni cu nectar de pere, din care se consumă minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizează producţia de celule cu rol imunitar,
ameliorează stările febrile, hrănesc organismul, ajutându-l să lupte cu
boala.
Hipertensiune, aritmie cardiacă, boli cardio-vasculare în general - studii recente au arătat ca un consum ridicat de polifenoli
(substanţe organice prezente mai ales în fructe) din surse naturale este în
strânsă legătură cu un risc mult mai scăzut de apariţie a bolilor cardio-
vasculare. Perele şi piersicile sunt cele mai bogate în aceste substanţe
naturale, mai ales când nu sunt tratate cu pesticide. Mai ales persoanele
cu predispoziţie spre această categorie de afecţiuni, sau la care bolile
cardio-vasculare sunt deja instalate, ar trebui să consume în timpul
toamnei mari cantităţi din aceste fructe, în special pere, netratate chimic.
Litiaza renală (mai ales cu uraţi) - se consumă zilnic, vreme de
2-3 săptămâni, câte 1-2 litri de suc de pere pe zi. Acest remediu nu
numai că dizolvă şi mărunţeşte pietrele, ci şi favorizează eliminarea lor
promptă, prin marirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent
stimulent al activităţii rinichilor, fiind folosite şi în scop profilactic,
împotriva litiazelor de orice fel.

Read more....